Filmul apare în 1972, în regia lui Valerio Zurlini, fiind cunoscut pentru denumiri diferite, precum Le professeur sau Indian Summer. Este construit în jurul unui profesor de ocazie, care suplinește pentru câteva ore, la un liceu obscur din Rimini, un cadru didactic accidentat, cu mâna ruptă.
Atunci când, la prima oră, le dă elevilor opțiunea de a alege între un eseu despre viața lor sau unul cu temă specifică, destul de dificilă, o domnișoară (interpretată de Sonia Petrovna) iese în evidență ca fiind singura ce se încumetă să scrie asupra temei literare.
Atracția este evidentă încă de la primele schimburi de replici, în care el află cum se numește, iar a doua zi îi aduce un roman de Stendhal a cărui eroină poartă același nume, Vanina. Urmează o vizită prelungită cu mașina profesorului, pretextul fiind schimbul de idei literare și culturale. Apoi un dialog existențial în jurul unei opere de artă și, într-un final, sărutul.
Lucrurile se complică, însă, ca în orice poveste de amor care se respectă. Domnișoara este încurcată cu prieten putred de bogat, care o umilește într-un context în care este de față și profesorul. Când legătura dintre ei devine evidentă, bogatașul îi confruntă pe amândoi, lucrurile devin violente, iubitul trădat în dragoste se transformă dintr-un dominator agresiv într-un milog, apoi redevine malefic și o acuză pe tânără de o serie de fapte care îi ating grav reputația și onoarea.
Cu toate acestea, treburile sunt lămurite: profesorul și viitoarea studentă nu mai pot trăi unul fără celălalt.
Acțiunea se precipită, deoarece și el, poet, fumător înrăit, cartofor, are o legătură cu o femeie matură, care amenință cu suicidul dacă este părăsită. Urmează o despărțire rău prevestitoare pe un peron de gară stearpă, în care el își conduce, galant, proaspăta cucerire la tren, ea mergând pentru câteva zile în afara localității, la sora ei, pentru a scăpa de spectrul amenințător al fostului iubit, timp în care profesorul își asumă încheierea afacerilor amoroase antecendente. Faptul în sine va genera o tensiune crescândă, ce devine aproape insuportabilă și în jurul căreia este elaborată și rezolvarea întregii pelicule.
Din punct de vedere al intrigii, al construcției narative, al mizei sau al deznodământului, filmul nu surprinde și se încadrează, cuminte, în seria dramelor amoroase în care diferența de vârstă sau legătura la limita legalității sau a moralității dintre profesor și elevă / studentă vor naște, evident, o serie de tensiuni sociale și familiale greu de surmontat. Lungmetrajul recuperează, însă, la atmosferă: coloana sonoră, cu romanțe italiene încărcate de melancolie, orașul-port, cu farmec decrepit și ambarcațiuni care se pierd în ceață, mașina grea, neagră a profesorului, rău prevestitoare, chimia evidentă dintre el, un bărbat matur care poartă pardesiul acela într-un stil ce s-a transformat în substantiv comun (alendelonul, de care am auzit și eu în comunismul românesc) și ea, frumusețe ingenuă în eternă căutare de afecțiune reală și protecție.
Nu mi-ar ajunge imaginile în a suprinde atmosfera aparte a filmului, pe care le-am pescuit și eu, cu chiu cu vai, de pe Internet (sursa: VK online, accesat în 22.04.2025), căci, din nefericire, astfel de bijuterii vizuale vintage sunt tot mai greu de identificat și de parcurs ca filme de artă.
Ciprian Baciu 