Privește-mă, sunt regele desculț
Și elegant, cu vestă și cravată;
În versuri te încoronam odată.
Respinge-mă, cu ochii tăi arzând
A ură însetată (ce otravă!),
După îmbrățișarea lui bolnavă.
Salvează-mă, cu zâmbetul curat
Ce iartă și iubește, și răsare –
Melancolie cu miros de floare.
Ciprian Baciu 