Home

intr-adevar mort

Comedia sârbească proiectată anul trecut în cadrul Festivalului mi-a plăcut suficient de mult încât să îmi doresc să vizionez și la această ediție filmul produs în Serbia. Dacă în urmă cu un an aveam de-a face cu rezistența belgrădenilor în fața ororilor produse de bombardamente, de data aceasta subiectul ar putea fi considerat oarecum frivol, prin comparație. Doi nepoți nătângi trebuie să își transporte din motive obscure bunicul decedat, cu trenul, la Vrseț, un oraș aflat la granița cu România. Pe drum, o valiză cade peste defunct, cei din compartiment crezând că au asistat la un accident fatal. Cum toată lumea dorește să evite complicațiile, bietul bunic sfârșește aruncat pe geam.

Punctul forte al filmului este reprezentat de comicul personajelor, acestea fiind absolut pitorești. Întâlnim următoarele tipologii:

-traficantul de droguri cu suflet bun, care, având grijă de fetița unei cliente dependentă de heroină, întâlnește fix iubirea vieții;

-camionagiul filosof care se trezește că transportă un bunic congelat;

-polițistul histrion, ce dă amenzi pitulat după pancartele de carton care au scop reducerea vitezei;

-interlopul care își etalează mașina și ultima cucerire în benzinărie;

-țăranii care pretind că își amenajează garduri electrice la hotarele minusculelor moșii.

Numitorul comun: să scape cât mai repede și fără consecințele de cadavrul cu care se intersectează fără voie. Sunt de-a dreptul savuroase și ilare minciunile pe care le debitează toată lumea la foc automat, ca să ascundă realitatea. Astfel, sărmanului bătrân aruncat din tren, congelat, percheziționat, târât, ascuns, îngropat și dezgropat, i se mai poate reconstitui o altă viață, desprisă din relatările false ale celorlalți despre el.

Povestea se scrie în jurul traficantului de droguri și a iubitei sale, însă nu are nicio consistență. Pe alocuri filmul împrumută clișee de Hollywood, aparenta stângăcie cu care sunt transpuse sporind și mai mult hazul. Lucru care nu este nou în spațiul balcanic, astfel de secvențe întâlnim și în Filantropica. Dacă în filmul lui Nae Caranfil clișeele se învârt în jurul unei decapotabile de culoare roșie, în cazul sârbilor povara cade pe o Lada albastră, care este abuzată în fel și chip și pârâie din toate pistoanele atunci când eroul fuge de recuperatori, face pe detectivul sau se lansează în curse iresponsabile.

Ziua a patra a Festivalului Cinecultura a fost și ultima pentru mine, însă, deși nu am mai putut participa la ultimele două zile, săptămâna s-a încheiat cu prezentarea de gală a filmului Ilegitim, în regia lui Adrian Sitaru, eveniment care a urmat la o zi după încheierea acestui festival aflat la a șaptea ediție.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s