La ce poate ajuta parcurgerea unei biografii a Sfântului Vasile cel Mare? Păi, în primul rând afli mai multe despre “inventatorul” rugăciunilor care se rostesc la exorcizări, atunci când preoţii cu chemare şi putere îndrăznesc să poruncească duhurilor rele. În al doilea rând, viaţa Sfântului Vasile cel Mare este strâns legată de cea a Bisericii Primare, iar aprofundarea unei asemenea biografii, poate duce la o mai bună înţelegere a mecanismelor care au condus la formarea şi consolidarea celei mai vechi instituţii încă în funcţiune. Aşa că vă invit, în câteva paragrafe, să fiţi alături de mine în prezentarea cărţii Viaţa Sfântului Vasile cel Mare, de Stelianos Papadopoulos, apărută la Editura Bizantină, Bucureşti, în 2003.
Noţiuni introductive
Sfântul Vasile cel Mare este unul dintre cei trei ierarhi celebraţi (prăznuiţi) de către Biserica Ortodoxă (ceilalţi doi sunt: Sfântul Ioan Gură de Aur şi Sfântul Grigorie Teologul – cu Grigorie ne vom mai întâlni). Aceştia sunt priviţi de Biserică drept modele la care toţi liderii actuali trebuie să se raporteze, să le urmeze învăţăturile şi practicile. Spre exemplu, Sfântul Ioan Gură de Aur a închis porţile Catedralei atunci când Împărăteasa Eudoxia a Imperiului Bizantin a încercat să participe la liturghie, pentru motivul că împărăteasa îşi însuşise pe nedrept via unei enoriaşe, drept pentru care a Sfântul a murit în exil. Vi-l puteţi închipui pe Patriarhul Daniel închizând măcar vreunui baronete de judeţ porţile Patriarhiei? Acesta era standardul moral al Bisericii în perioada persecuţiilor…
De asemenea, Sfântul Vasile cel Mare este inclus în rândul celor trei părinţi capadocieni, alături de Sfântul Grigorie Teologul (v-am avertizat că o să ne mai întâlnim cu Grigorie) şi de Sfântul Grigorie de Nissa. Un mare beneficiu al acestei cărţi este că am priceput, în sfârşit, care este diferenţa între Sfântul Grigorie de Nazianz şi Sfântul Grigorie de Nissa. Primul, cunoscut şi ca Teologul, a fost cel mai bun prieten al Sfântului Vasile, pe când Grigorie de Nissa a fost chiar fratele lui Vasile.
Ce au făcut aşa de important Părinţii Capadocieni şi ce e cu Capadocia? Ei bine, Sfântul Vasile se naşte în Cezareea Capadociei (o regiune din Asia Mică, în centrul Turciei de astăzi), în jurul anului 329 A.D., la cîţiva ani după faimosul Conciliu de la Niceea (primul din o serie de 7 concilii deosebit de importante, cunoscute şi ca Sinoade ecumenice, pentru că s-au adunat episcopi din toată colţurile lumii antice) în care Sfântul Atanasie cel Mare apără Divinitatea lui Hristos, în detrimentul episcopului Arie, care nega Dumnezeirea Lui.
Ce am învăţat citind această carte?
Ce nu ştiam până la parcurgerea acestei biografii este că, după Conciliul de la Niceea din anul 325, arienii au reuşit să-l convingă pe Sfântul Împărat Constantin cel Mare de presupusa veridicitate a doctrinelor contrare Dreptei credinţe. Prin urmare, arienii au primit sprijin masiv din partea autorităţilor Imperiului, iar în tot spaţiul răsăritean al Imperiului Roman ortodoxia a intrat în defensivă, Sfântul Atanasie cel Mare fiind exilat. Cel mai puternic bastion al Dreptei Credinţe a rămas Cezareea Capadociei, datorită eforturilor Părinţilor Capadocieni de elaborare şi explicare a unei teologii a Sfântei Treimi şi a uniunii ipostatice (faptul că Hristos este în întregime om şi în întregime Dumnezeu).
Arienii, la rândul lor, s-au segregat în trei ramuri, care au început să se persecute una pe cealaltă. Al doilea Conciliu ecumenic, din 360, ţinut la Constantinopol, a fost, în fapt, dominat de arieni, care doreau să rezolve disputele doctrinare dintre ei. Dintre aceste ramuri, omiusienii se apropiau foarte mult de ortodocşi, însă respingeau faptul că Fiul este de o fiinţă cu Tatăl. În acest context, meritul Sfântului Vasile cel Mare este incontestabil în definirea şi explicarea unor terminologii care au dus la salvarea unor comunităţi întregi şi ne-au adus nouă o teologie adecvată cu privire la Dumnezeire.
Sfântul Vasile s-a implicat foarte mult şi în treburile cetăţii, nu a stat izolat într-un turn, fără griji. Fiu de nobil, educat la Atena şi fin cunoscător al literaturii clasice greceşti, şi-a împărţit de tânăr averea sărmanilor. Când, în anii 367-369, Capadocia a fost lovită de foamete, Sfântul s-a implicat personal în sensibilizarea celor bogaţi şi în sancţionarea publică a speculanţilor. În treacăt fie spus, a fost botezat la 29 de ani, amânând, cu bună ştiinţă, ani buni momentul Unirii cu Hristos în apa botezului. Încă în secolul 4, botezul la vârstă adultă era practicat pe scară largă în cadrul Bisericii (un alt exemplu, în partea Apuseană a Bisericii, este Fericitul Augustin, contemporan cu Sfântul Vasile).
Nu în cele din urmă, am aflat şi ce înseamă “locţiitor al Tronului Cezareei Capadociei”, titlu pe care Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române îl deţine (printre multe altele) şi care este amintit la Sfânta Liturghie. Practic Tronul Cezareei Capadociei este un simbol al rezistenţei celor drept-credincioşi în faza ofensivei arienilor.
Concluzii
Are vreo importanţă pentru omul modern statutarea teologică a faptului că Hristos are o natură Divină? Ca şi creştin practicant, îmi îngădui să cred că are. Credinţa că Însuşi Creatorul acestui Univers S-a întrupat pentru a salva omenirea de la moarte şi distrugere îmi umple zilnic inima de speranţă şi mă ajută să cred în implicarea creştinilor practicanţi în “treburile cetăţii”. Oamenii credincioşi trebuie să încerce a-L imita pe Hristos în opera Acestuia de edificare a unei societăţi mai bune, la temelia căreia să fie aşezată Dragostea, Solidaritatea şi Compasiunea, nu lăcomia (mă rog, maximizarea profitului, în termeni ştiinţifici).
Ciprian Baciu 