Home

 

sfarsiti odata cu trecutul negru

La Piaţa Lucrurilor Libere din 31 mai a.c. am intrat în posesia unei cărţi despre implementarea sistemului comunist în România. În peste 150 de pagini sunt descrise, succint, cu probe, cifre şi mărturii, majoritatea nenorocirilor înfăptuite de puterea sovietică, în numele propăşirii socialismului în lume.

Eu am să mă focalizez pe detalierea unei singure crime: „experimentul” Piteşti.

Fenomenul Piteşti reprezintă o serie de torturi infernale la care au fost supuşi deţinuţii politici români în anii ’50, în cadrul penitenciarului din Piteşti. În teorie, Piteştiul consta în reeducarea „elementelor imperialiste reacţionare şi contrarevoluţionare” care refuzau să accepte binefacerile socialismului sovietic şi care aveau nevoie de reintegrarea în societate, prin muncă – aşa prezenta reeducarea sociologul şi pedagogul sovietic Anton Makarenko. În practică, Piteştiul a fost „una dintre cele mai grave experienţe de dezumanizare care s-au cunoscut până în zilele noastre.” (Sfârşiţi odată cu trecutul negru! – Sistemul represiv comunist din România, Fundaţia Academia Civică, Bucureşti, 2010, pag. 94).

Fenomenul de reeducare cunoştea patru faze:

1). DEMASCAREA EXTERIOARĂ: deţinutul trebuia să îşi recunoască vina şi să îşi declare loialitatea faţă de sistemul comunist;

2). DEMASCAREA INTERIOARĂ: deţinutul îi denunţa pe cei care îl ajutaseră să reziste în închisoare, fie că era vorba despre alţi deţinuţi, fie despre gardieni sau anchetatori mai indulgenţi;

3). DEMASCAREA PUBLICĂ MORALĂ: deţinutul era nevoit să batjocorească tot ce avea mai sfânt – familia, pe Dumnezeu, iubita/soţia, prietenii, pe sine însuşi.

4). REEDUCAREA CELUI MAI BUN PRIETEN – acesta era torturat cu propriile mâni de către cel reeducat, astfel încât deţinutul se transforma din victimă în călău, din torturat în torţionar.

„Deţinuţii supuşi reeducării nu erau cruţaţi de nicio oroare. Episoadele de bătaie cruntă durau câteodată mai multe ore pe zi şi se repetau zi de zi, săptămâni la rând, până ce carnea torturaţilor se desprindea de pe oase. Erau supuşi abuzurilor sexuale. Erau obligaţi să se hrănească asemenea animalelor, stând pe pământ şi mâncând direct din gamelă. Erau obligaţi să-şi mănânce propriile excremente şi, dacă vomau, trebuia să o ia de la capăt. Le ţineau capul în tinetă până dădeau semne de sufocare, apoi li se interzicea să se spele. Erau arşi cu ţigareta pe cele mai sensibile părţi ale corpului şi erau supuşi şocurilor electrice.” (idem, pag. 96)

Având în vedere genul acesta de practici, îndrăznesc să cred că sistemul stalinist a depăşit în cruzime şi periculozitate practica violentă nazistă. Pentru că hitlerismul a încercat suprimarea pe criterii rasiale, în timp ce stalinismul a vizat ceva mult mai grav, cu efecte perverse, pe care le resimţim până în zilele noastre: sistemul opresiv stalinist a vrut să ucidă sufletul naţiunilor pe care le-a cucerit. Nu degeaba Mântuitorul ne îndeamnă să nu ne temem de cei ce vor să ucidă trupul, ci de cei care au în vedere suprimarea sufletelor noastre.

A reuşit oare stalinismul să ucidă sufletul naţiunii române? Chiar astăzi, în timp ce public aceste câteva rânduri pe blog, aşteptăm verdictul pentru intrarea (sau nu?) la închisoare a unui colaborator al Securităţii, care contribuie zilnic la mocirlirea sufletească a milioane de români prin latrinele de televiziune pe care le patronează.

O altă întrebare care s-a iscat din controversele aprinse cu un prieten foarte bun, nereligios: ar fi fost posibilă dezvoltarea unei asemenea crime în cadrul limitelor morale specifice creştinismului românesc, fără să se fi abătut oroarea stalinistă peste România? Eu sunt de părere că nu. Experimentul de tortură de la Piteşti s-a aflat în directa coordonare a şefului Securităţii, secretarul general al M.A.I. Alexandru Nicolschi, pe numele său adevărat Boris Grünberg, vechi agent al N.K.V.D.-ului. Primii şefii ai Securităţii, în anii de început ai stalinismului românesc, nu au fost de naţionalitate română.

Suntem cu toţii familiarizaţi cu absurdul administrativ orchestrat de partidele neocomuniste româneşti, în cei 25 de ani scurşi de la Revoluţie. Eu am simţit pe pielea mea capriciile pesedeului, când m-am trezit, lucrând, din întâmplare şi spre ghinionul meu, într-o bancă aflată în proprietatea statului român şi în administrarea vremelnică (sper) a pesedeului, cu postul desfiinţat şi reînfiinţat sub o altă titulatură (şi scos la concurs, evident), atunci când soţia mea era gravidă în luna a opta. Studiind mai atent fenomenul stalinist atât la noi în ţară, cât şi la origini, în Maica Rusie, se poate descoperi uşor că arbitrariul, absurdul şi abuzul grobian îşi au sursa în caracterul brutal al Tătucului Popoarelor, onor Iosif V. Stalin. Sunt celebre în acest sens procesele înscenate la începutul anilor ’30 savanţilor sovietici. Universitari sau ingineri eminenţi se trezeau peste noapte arestaţi, anchetaţi şi torturaţi pentru apartenenţa la o serie de partide „contrarevoluţionare”, „reacţionare”, „imperialiste” inventate de torţionarii stalinişti. Bieţii oameni, sub tortură ajungeau să admită orice vină, cum este cazul lui M.P. Iakubovici, care a suferit 24 de ani de puşcărie, nevinovat:

„După încercarea de sinucidere, nu m-au mai bătut, în schimb mult timp nu m-au lăsat să dorm. Am ajuns la o asemenea epuizare a sistemului nervos, încât totul mi-a devenit indiferent: am acceptat orice ruşine, orice calomnie la adresa mea sau a altora, numai să dorm. În această stare psihică aprobam orice mărturie.” (Despre Stalin şi stalinism, Roy Medvedev, Editura Humanitas, Bucureşti, 1991, pag. 119).

Unii savanţi sovietici au fost condamnaţi la moarte, alţii la zeci de ani de muncă silnică şi la confiscarea averii. Unii au fost ulterior graţiaţi şi li s-a facilitat reocuparea posturilor. Sistemul stalinist i-a recompensat pe unii şi i-a ucis pe alţii, în funcţie de capriciile paranoice ale Dictatorului. Ce sfidează orice închipuire este aparenţa de legalitate instrumentată de Tătuca Stalin.

Nu întâmplător, primul post ocupat de comunişti în România intrată sub ocupaţia sovietică, a fost la conducerea Ministerului de Justiţie, prin persoana lui Lucreţiu Pătrăşcanu. Subordonarea Justiţiei a fost modul principal de anihilare a instituţiilor statului român. De aceea, când mai citiţi prin presă despre încercările pesedeului de agresare a Justiţiei şi de subordonare a acesteia aparatului de partid, să recunoaşteţi în aceste practici discreţionare influenţa stalinistă.

Pesedeul, ca moştenitor direct al stalinismului securistoid (sigur, nu lăsăm deoparte nici celelalte partide aşa zis „democrate” şi „naţionale”), nu poate ieşi din determinismul oligarhiei sovietice, care a făcut atât rău naţiunii române în anii ’40-’80. Chezaş al acestei triste realităţi este Eternul şi Nemuritorul Preşedinte de Onoare, cel care mulţumea minerilor la începutul anilor ’90 pentru înalta ţinută şi conştiinţă civică, la finalul câtorva zile de „pacificare” cu bâta a intelectualităţii „reacţionare” şi „contrarevoluţionare”.

Advertisements

One thought on “Despre crimele comuniştilor în România – experimentul Piteşti

  1. Nu stiu daca putem da vina doar pe Stalin. E usor de gasit un astfel de om in varf si sa se spuna asta-i vinovatul si de la el vin toate relele. Un singur om nu ar fi putut conduce. El a condus alaturi de o “echipa” uniunea sovietica in procesul ei revolutionar de la o tara monarhica si asezata pe alte temelii la una socialista si moderna. Cred ca nu tatucu Stalin e de vina ci el si echipa – oameni a caror nume nu sunt asa innegrite ca al lui Stalin, oameni de care probabil nici nu stim sau poate aflam dupa multa informare prin tot felul de stufarisuri mai mult sau mai putin oficial istorice.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s