Mai demult am scris câteva texte fantasy, vreo trei la număr, care au fost desfiinţate sistematic de colegii de la Clubul Science-Fiction Helion, până când am primit un verdict nemilos de la unul dintre prietenii mei dragi de la club: să nu mai scriu o perioadă fantasy. Dacă auzi aşa ceva într-o şedinţă de cenaclu (fie el şi science-fiction), atunci când pleci acasă cu obrajii roşii mai rămâne şi câte-o dâră de sânge în urma ta.
Glumesc. Standardele Clubului Helion sunt mai mult decât îngăduitoare cu începătorii sau cu debutanţii, însă cei care ne ştim de peste zece ani (unii membri ai Helion-ului colaborează în cadrul clubului de aproape treizeci şi cinci de ani!) ne cam “dăm la operaţie” atunci când avem aşteptări ridicate.
După verdictul acela abisal, dar argumentat, egal cu sine precum spaţiul interstelar, vreo trei ani nu am mai fost în stare să scriu nimic. Niciun fel de proză, SF, fantasy, autobiografică, jurnal istoric, nimic. Lemn uscat. Am spart gheaţa în cele din urmă cu o serie de proze scurte science-fiction, însă visul de a scrie fantasy nu a dispărut.
Şi atunci, urmând sfaturile lui George R.R. Martin, am început să mă documentez temeinic, pentru a crea un setup istoric coerent, unde să nu se încurce triclinium-ul roman cu nădrag-ul bănăţean. Primul proiect pe care abia aştept să îl aştern pe hârtie se va desfăşura într-o lume romană, pentru că voi scrie o povestire fantasy cu şi despre Roma Imperială!
Şi-uite-aşa ajungem la Cum trăiau romanii. Acesta este titlul unei cărţi apărută în anul 1965 la Editura Ştiinţifică, avându-l ca autor pe Nicolae Lascu. Am găsit-o într-un anticariat şi pentru mine este nepreţuită, deoarece în librăriile româneşti nu găseşti decât informaţii despre comandanţii militari romani, despre împăraţi sau despre armata romană, nicidecum detalii despre cotidianul obişnuit.
Cartea este deosebit de interesantă. Am aflat foarte multe despre sistemul juridic roman, despre logistica din spatele marşurilor militare, despre sărbători şi zile libere, despre originea sclaviei şi a luptelor cu gladiatori, despre cum se desfăşura o zi obişnuită sau cum se derula o călătorie pe mare. Sunt fascinat de Roma antică şi voi scrie despre asta! Păzea Helion şi lume întreagă, că vin!
Mai jos, câteva poze preluate de pe un grup de Facebook, RENOVATIO IMPERII, sper să vă placă:
1) Sticlărie romană
Sticla era foarte greu de procurat, iar, în general, romanii nu aveau respect pentru meşteşuguri, ei considerându-se agricultori şi războinici. Meşteşugurile era făcute de greci sau de alte populaţii ale Imperiului, ajutaţi de sclavi.
2) Soldat roman
Pe lângă echipamentul obişnuit, soldaţii romanii cărau în lungile marşuri inclusiv echipamentul necesar unei tabere de noapte. Astfel, ei puteau, în orice condiţii, să creeze o mică fortificaţie în teritoriul inamic, din materialele pe care le cărau cu ei. Efectul psihologic era devastator.
3) Sistem de fortificaţii roman
4) Villa rustica
Aristocraţia romană avea case de vacanţă în afara Romei, unde nobilii se îndeletniceau îndeosebi cu agricultura. Ruinele unei astfel de villa rustica se pot vedea la noi în judeţul Caraş-Severin, în aproprierea localităţii Berzasca, pe clisura Dunării.
Ciprian Baciu 