Să cazi
Pe flori uscate de tei
Când nu te-or mai purta ochii mei
Să vrei
Drumeții către râpe și brazi,
Ispititoare crevase prin care să cazi!
Să n-ai
În suflet prăpăstii cum tu mi-ai lăsat
Atât întuneric desprimăvărat
Să fugi
Lângă sfinte miresme de soc
Din biserici cu slujbe fără noroc
Iar când
Vei dormi-nfrigurată sub arbori ologi,
Să te-acopăr cu vise, aștept să mă rogi!
Ciprian Baciu 