Home

sfantul fotie cel mare - coperta

Sfântul Fotie cel Mare a trăit în secolul IX, provenind dintr-o familie de nobili bizantini. Deţine mai multe funcţii nobiliare, fiind trimis, datorită erudiţiei sale, ambasador la Bagdad, ştiinţa sa de carte fiind preţuită inclusiv în lumea islamică.

Viaţa de cărturar a Sfântului Fotie este întreruptă brusc, atunci când între Stat (Imperiul Bizantin) şi Biserică (Patriarhia Constantinopolului) intervine un conflict. Bardas, regent al Împăratului Mihail al III-lea, dispune arestarea Patriarhului Constantinopolului, Sfântul Ignatie. Acesta din urmă recomandă alegerea lui Fotie în scaunul patriarhal. Eruditul îşi vedea liniştit de cărţile lui, el nefăcând parte din cler în acea vreme. În cele din urmă, împotriva voinţei sale, Fotie este numit Patriarh, în anul 857.

În anul 859 episcopii ignatieni se revoltă împotriva lui Fotie, care convoacă un sinod pan-episcopal, solicitând astfel lumii creştine un arbitrariu între el şi Ignatie. Sunt invitaţi Patriarhii răsăriteni (ai Alexandriei, Antiohiei, Ierusalimului), precum şi Papa Nicolae I. Sinodul de la Constantinopol, din anul 861, îl recunoaşte pe Fotie drept Patriarh legitim, condamnându-l pe Ignatie.

Acesta este contextul istoric care a condus la un conflict major între Fotie, ca Patriarh al Constantinopolului şi Papa Nicolae I. Episcopul Romei a făcut nenumărate presiuni pentru sabotarea poziţiei Sfântului Fotie. Rezistenţa acestuia din urmă la tendinţele autoritariste ale Papei i-au atras mai târziu dispreţul lumii catolice, fiind considerat, în Occident, printre cei care au accelerat premisele pentru Marea Schismă din 1054. Cu toate acestea, conform biografiei Părintelui Asterios Gerostergios (Sfântul Fotie cel Mare, Editura Sofia, Bucureşti, 2005), Sfântul Fotie moare în comuniune cu Biserica Catolică şi reconciliat cu Sfântul Ignatie, căruia îi devine, în cele din urmă, sfetnic şi prieten.

Din punctul meu de vedere, Sfântul Fotie cel Mare este expresia antiautoritarismului creştin, instituit chiar de Hristos. Biserica Primară nu a cunoscut o conducere centralizată. Deşi perspectiva catolică este cea prin care se consideră mandatarea Sfântului Petru să conducă Biserica, modul în care se raportează Sfântul Pavel la acesta, arată contrariul: “Dar când a venit Chifa (Petru – n.m.) în Antiohia, i-am stătut împotrivă în faţă, pentru că era de osândit.” (Epistola către Galateni, Capitolul 2, versetul 11). Aşa cum Sfântul Pavel s-a împotrivit lui Petru în zorii creştinismului (“pentru că era de osândit”), aşa se opune şi Sfântul Fotie cel Mare tendinţelor de centralizare a puterii, urmărite de Papa Nicolae I.

Principiul neimplicării Statului în treburile Bisericii (şi, implicit, al separării Statului de religie), a fost pierdut de către creştini odată cu acceptarea autorităţii, în chestiunile spirituale, a Împăratului Constantin cel Mare, prin patronarea Sinodului de la Niceea, din anul 325. Beneficiile respectării acestui principiu de către Biserică au fost redescoperite o mie de ani mai târziu, către sfârşitul Evului Mediu, într-o Europă sătulă de persecuţii, arderi pe rug şi războaie religioase. Este principiul pe care s-a cultivat libertatea religioasă americană, de către coloniştii europeni care au văzut ce înseamnă impunerea cu forţa a dogmatismului religios. Însă toate aceste tendinţe centrifuge nu ar fi fost posibile dacă nu ar fi avut acoperire în însăşi învăţăturile Mântuitorului. Iar Acesta, deşi îl socoteşte pe Sfântul Petru drept Piatra pe care Îşi întemeiază Biserica, creează mecanismele prin care îi îngrădeşte semnificativ autoritatea, prevenind astfel exercitarea puterii de către un singur om, fie el chiar şi cel dintâi dintre Apostoli.

Antiautoritarismul creştin, instituit în mod revoluţionar de către Hristos, este, în cele din urmă, cel care face diferenţa între Papi precum Ioan Paul al II-lea sau Francisc şi mulţi dintre predecesorii lor, care s-au comportat mai degrabă ca nişte monarhi europeni absolutişti, decât ca nişte Păstori de suflete. În România noastră, un asemenea antiautoritarism ar trebui să germineze, într-un orizont, sperăm, nu prea îndepărtat, alegerea unui Patriarh care să îmbine simplitatea şi onestitatea Părintelui Cleopa cu ecumenismul şi moderaţia Părintelui Stăniloae.

Advertisements

One thought on “Antiautoritarism creştin în viaţa Sfântului Fotie cel Mare

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s