Zi răcoroasă, numai bună pentru Piaţa Lucrurilor Libere. Evenimentul este creat de comunitatea Timişoara în tranziţie şi se organizează, de regulă în ultima sâmbătă a lunii, în Parcul Botanic.
Piaţa Lucurilor Libere pleacă de la conceptul de a oferi lucruri de care nu mai ai neapărată nevoie şi de a te simţi liber să iei altele la schimb, totul gratis. Se creează astfel un spaţiu în care banii nu contează, nu au nicio valoare.
Am ajuns târziu la ediţia din 31 mai 14, însă cele aduse de mine şi-au găsit repede alt proprietar: este vorba de un puiuţ de Aloe vera şi o carte de versuri ale lui Geo Bogza, pe care am salvat-o mai demult de la o soartă sumbră.
Ce am luat eu:
-un kit de divinaţie, conţinând cărţi cu îngeri şi o cărticică cu instrucţiuni de interpretare. Deşi nu cred o iotă din cele expuse şi dezavuez asemenea practici, o curiozitate intelectuală mai veche şi-a găsit împlinirea, legat de modul în care poate funcţiona aşa ceva. Recunosc, mecanismul poate părea din cale-afară de seducător, mă rog, pentru cei… mai slabi de înger;
-o insignă ambalată foarte frumos într-o cutiuţă, despre care am aflat că s-a acordat cu prilejul nu ştiu cărei avansări în sistemul Multi Level Marketing. Pentru cine colecţionează chestii numismatice, merită să ai şi aşa ceva;
-o figurină pentru fetiţa mea;
-o cărticică de 150 de pagini, conţinând o scurtă sinteză a comunismului în România. Exact ceea ce am nevoie, pentru că, efectiv, nu am nervi pentru tomurile istoricilor români. Cel puţin nu pe subiectul acesta.
Cel mai mult a mers schimbul de cărţi. Şi câtă vreme oamenii dau şi primesc gratis cărţi, are loc un schimb de idei. Lucru care îmi oferă mai multe speranţe cu privire la societatea românească. Pentru că, fără excepţie, educaţia este cheia prin care orice naţiune îşi păstrează sub soare un loc al libertăţilor individuale, al liberei iniţiative economice, al toleranţiei şi al traiului decent.