Home

parintele arsenie

Despre Părintele Arsenie Papacioc am auzit prima oară în 2006, când eram la mare şi am trecut prin Techirgiol. Părintele, nonagenar, încă mai era duhovnic al Mânăstirii Sfânta Maria din Techirgiol şi i se dusese vestea ca fiind unul dintre marii oameni ai credinţei.

Părintele Arsenie Papacioc face parte dintre cei care au trecut prin închisorile de exterminare staliniste înfiinţate pe teritoriul României. Bineînţeles, în perioada accelerată a deznaţionalizării, care a urmat Revoluţiei din 1989, noi n-am învăţat, îmbuibaţi cu pop-corn şi cola, decât despre Mandela, Havel, Walesa ori Martin Luther King. Evident, rezistenţa celor tocmai amintiţi a fost salutară şi este sursă de inspiraţie pentru oricine se ia la trântă cu sistemul, atunci când acesta se întoarce împotriva cetăţeanului. Dar este mare păcat că atenţia noastră a fost orientată numai către modele străine, pe fondul în care avem o pleiadă de martiri şi oameni care au suferit torturi înfiorătoare în temniţele comuniste, pentru simplul motiv că nu au făcut pactul cu Diavolul stalinist.

Ce spune părintele, la vârsta senectuţii, despre Iadul stalinist? „(…) am trăit prin focurile acelea, trecând în lumea aceasta liberă grozav de bucuros, că nu cel care loveşte biruie, ci cel care a primit cu dragoste lovitura. Acesta este omul lui Hristos! Acesta este Hristos!” (Părintele Arsenie Papacioc, Mici îndemnuri spre mântuire, ediţie îngrijită de Ieromonah Benedict Stancu, Editura Sophia, Bucureşti, 2009, pag. 81)

Părintele are o înţelegere profundă a suferinţei, ca ingredient esenţial al trecerii din moarte la viaţă (Ioan 5:24), al Învierii credinciosului după răstignirea cu Hristos, după mortificarea pe crucea Mântuitorului din iubire pentru Acesta. Temelia acestui sacrificiu este personificată de Părintele Arsenie prin modelul omului care iubeşte. „Să ne iubim cu adevărat unii pe alţii. Să încercăm să iubim pe toată lumea şi pe aceea care zice că e rea. Să iubim şi să iubim mult, şi să iubim frumos, să iubim rana şi pe cel care ne-a făcut rana. Să ştim să furăm pe Hristos de la duşmanii noştri. El stă ascuns la cei care ne sunt duşmani. Nu poţi fi gazda lui Hristos dacă nu îţi sunt dragi cei care te urăsc şi dacă inima ta nu este un mic cer al iubirii. Lui Iisus I se cuvin primele roade ale tuturor lucrurilor, dar mai cu seamă primele roade ale iubirii.” (idem, pag. 45)

Am putea spune: cuvinte mari, dar ce te costă să le scoţi pe gură? Ei bine, Părintele a fost o Evanghelie vie a îndemnurilor spre iubire, prin rezistenţa în crunta închisoare de la Aiud, unde s-au prăpădit atâţia corifei ai credinţei, printre care şi Valeriu Gafencu, tovarăş de suferinţă al lui Arsenie Papacioc. (idem, pag. 84)

Relatează Părintele despre cum a supravieţuit regimului cumplit al detenţiei staliniste:

„(…) au fost momente pentru noi toţi, în care aveam curiozitatea să vedem cum iese sufletul din noi! Eram la limita existenţei! Nu se mai putea în camerele frigorifice, unde, fără discuţie, nu mai puteai să mai trăieşti. Trei zile era limita la care puteai rezista. M-au băgat cinci zile şi n-am murit. M-au băgat şapte zile şi n-am murit. Nu a vrut Dumnezeu. (…) Când m-a scos de la ultima izolare din camera frigorifică, m-au băgat într-o celulă singur. Duşumeaua care era acolo înnegrită şi geamurile cu zăbrele dădeau un aspect sinistru. M-am aşezat pe duşumea şi am găsit un cocoloş de mămăligă mucegăită de culoare verde. Am mâncat-o ca pe un pandişpan! N-am păţit nimic.” (idem, pag. 84)

De ce n-am învăţat nimic la şcoală (nici măcar la orele de religie), despre jertfa ori martiriul unor oameni precum Părintele Arsenie Papacioc sau Valeriu Gafencu? Poate datorită faptului că unii au avut un trecut legionar, deşi paşnic. Evident, fascismul mistic propus de către Zelea Codreanu a fost şi este nociv pentru societatea românească. Însă, dacă ne mândrim cu Eliade şi Cioran (legionari în tinereţe), de ce memoria unora ca Arsenie Papacioc sau Valeriu Gafencu să fie ştearsă din conştiinţa românească cu sclipiciul 3D al filmelor de Hollywood, acolo unde nu sunt glorificaţi decât caftangiii gonflabili?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s