Într-un orășel provincial, un cuplu trecut de șaizeci de ani își trăiește plictisitoarea existență cu netulburată liniște. El este patronul unui magazin alimentar, ea (interpretată cu eleganță de către Claudia Maura) îngrijește casa, păsările din colivie, cafeaua de dimineață, hainele lui, până și sforăitul său în miez de noapte. Totul se scurge într-o atotcuprinzătoare rutină, din care ea își dorește să evadeze pentru câteva zile, printr-o excursie alături de el.
Încăpățânarea soțului, care amână la nesfârșit planificata ieșire, din cauza grijilor legate de bunul mers al magazinului, o condamnă pe soție să plece de una singură, fără să-i ceară acordul sau să îl anunțe în prealabil. Este surprinsă cu multă expresivitate atât reticența și teama ei de a pleca, precum și groaza care-l cuprinde pe el atunci când realizează lipsa ei și implacabilul bilet lăsat pe masa din bucătărie (unde găsește “instrucțiuni pentru tot”).
Tensiunea narativă este menținută inspirat pe mai multe planuri:
- Dat fiind faptul că este un conflict înghețat de mai mulți ani, vis-a-vis de rutina distrugătoare, nu avem garanția unui final fericit, nu știm dacă ea se va întoarce;
- Ea pierde actele, banii, posibilitatea să-și sune soțul, i se fură bagajul, aproape ajunge să vagabondeze pe o plajă romantică, eșuând într-o cameră de tractor pe post de colac de salvare, i se face rău, salvează și este salvată de către un tânăr care se prezintă pe sine drept un om “cinstit”;
- Dacă înaintea excursiei cadrele erau aceleași, reluate obsesiv și în mod intenționat plictisitor din unghiuri sau perspective ușor modificate, odată cu evadarea ei, peisajul, mașinile, personajele, decorurile sunt noi, proaspete, provocatoare, misterioase, mereu altele – filmul are o prospețime epică remarcabilă, degajată prin simpla desfășurare a contextului narativ.
Cine nu și-ar dori reîmprospătarea romantică a unei relații rutinate, pe o plajă din Columbia? Filmul Sofia y el Terco (Sofia și încăpățânatul) poate fi încadrat în genul comediei dramatice (așa cum, de obicei, doar francezii știu să facă în stil mare) și îl recomand cu căldură pentru o seară frumoasă în doi (și nu numai, chiar și aspiranții la relații stabile au câte ceva de învățat din pățaniile propuse). Avându-l drept regizor pe Andres Burgos, a fost proiectat în cadrul Festivalul Filmului Latino-American, fiind o producție columbiană din anul 2012. Festivalul ține până în 27 mai, iar în fiecare seară, începând cu ora 18.30, rulează câte un lung metraj, în ceainăria librăriei Cărturești Mercy din Timișoara.
Ciprian Baciu 