După o comedie dramatică din Columbia, a venit vremea să vizionez în cadrul Festivalului de Film Latino-american o comedie neagră uruguayană. Personajul principal trebuie să producă o reclamă originală, împreună cu un coleg creativ, căruia îi vine o idee deosebită, însă nu apucă să o comunice prietenului său, pentru că moare într-un accident de mașină. Urmărim astfel strădania lui Pedro de a găsi un mod năstrușnic să ducă la bun sfârșit proiectul comercial, suprapusă cu trauma pierderii prietenului și colegului său, Juan, a cărui moarte suspectă nu se poate abține să nu o investigheze.
Filmul este dominat de angoasele pe care Pedro este nevoit să le înfrunte. Actorul Juan Manuel Atari face un rol de zile mari, iar de la Mircea Diaconu în rolul profesorașului milog din Filantropica, mărturisesc că nu am văzut un actor care să își intre mai bine în rolul de mutulică cu față de prost, năpădit de false griji existențiale. Voilà:
Limitându-se să ofere exclusiv perspectiva personajului principal asupra morții prietenului său, concomitent cu criza lipsei de idei legat de reclama comercială, lungmetrajul își asumă un risc ridicat, prin faptul că așteptările în ceea ce privește spotul publicitar devin foarte mari, în finalul filmului. Din punctul meu de vedere, pariul a fost unul reușit, pseudoreclama amintind ceea ce ar trebui să fie, într-adevăr, publicitatea: o ficțiune scurtă condimentată cu inspirația unei abordări inteligente de marketing.
Filmul Cochilia (La cáscara) în regia lui Carlos Ameglio, este o coproducție Uruguay-Argentina-Spania din anul 2007. Singurul punct slab este acela că acțiunea se derulează pe alocuri prea încet – filmul ar fi putut fi redus cu 15-20 de minute, fără să-și piardă prospețimea și originalitatea, din contră.
Ciprian Baciu 