Home

2014-Domino_Effect_2

Domino Effect, regizat de Piotr Rosolowsk și Elwira Niewiera, prezintă în forma documentarului viața unei familii mixte din punct de vedere etnic. Natasha se îndrăgostește de Rafael, pe vremea în care el vine în Rusia drept Ministru abhaz al sportului. Ea renunță la custodia fiicei, pentru a se muta în Abhazia și a-și reface viața alături de Rafael.

Recunosc, 90% din decizia de a viziona acest lungmetraj a fost influențată de exotismul unei minuscule republici separatiste, un fel de Transnistrie de-a noastră. Ce-i face pe abhazi să nu fie nici georgieni, nici ruși, o mână de oameni supusă în permanență asimilării? Posibil un oarecare sentiment al onoarei sacrificiale, mai presus decât cel al iubirii sau al familiei.

Clădiri distruse de un socialism utopic, același se pare în tot lagărul stalinist, viață economică inexistentă, o buclă temporală a anilor ‘90, care se derulează perpetuu, nelipsitele pene de curent. Toate acestea m-au făcut să retrăiesc binefacerile epocii de aur ceaușiste. Însă cel mai mult am rezonat, dincolo de conflictele care apar între o rusoaică și un fost luptător separatist abhaz, cu rolul jocului de domino. Așa cum declarau doi bătrânei simpatici, imediat după război (cel mai probabil cel cu Georgia din 1993) nu era nimic de lucru, erau izolați de restul lumii, conectați doar la o atotputernică Rusie, iar jocul de Domino i-a calmat, i-a îmblânzit și le-a dat putere să facă față din punct de vedere mental noilor provocări.

Îndrăznesc să cred că același rol l-a avut jocul de Rummy imediat după Revoluție, cel puțin în orășelele județului Caraș-Severin. Atât bunicul, cât și tatăl meu au jucat Rummy cu pasiune. În Reșița sunt amenajate inclusiv foișoare speciale pentru acest joc, pot găzdui zeci de jucători. Atunci când ritmul vieții urbane cotidiene se derulează prea cu încetinitorul (lucru de neînțeles pentru cei din orașele mari), un joc de societate poate fi antidotul perfect pentru orice fel de anxietate. Surprinzând această dimensiune specială, Domino Effect a fost pentru mine ca un arc peste timp, care leagă România anilor ‘90 de Abhazia prezentului.

Și povestea de dragoste se termină cu happy-end, na!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s