Ce faci atunci când auzi despre mentorul și învățătorul tău în chestiuni de morală, spiritualitate și filosofie că a trecut de partea întunecată a Forței, începând să predice și să trăiască opusul valorilor pe care le-ai sorbit, cândva, din ființa lui?
Cred că avem cu toții modele în viață, oameni pentru care ne-am fi pus și sufletul la bătaie, care în anumite contexte, supuși unor diverse presiuni și circumstanțe nefericite, au reacționat în moduri ce s-au transformat pentru noi în prilejuri de imensă dezamăgire. Aceasta este și povestea a doi preoți-misionari din Portugalia secolului XVII, ajunși în Japonia pentru recuperarea maestrului lor, despre care au aflat că s-a lepădat de credința catolică și a căzut în apostazie.
Cel mai recent film al lui Martin Scorsese, Silence, a trecut aproape neobservat la ceremonia Oscarurilor de anul acesta. Excepție a făcut Andrew Garfield, în rolul unuia dintre cei doi preoți, nominalizat la categoria Actor in a Leading Role, însă pentru personajul pacifist din Hacksaw Ridge, Desmond Doss. La cât de bine redă emoția trăirilor religioase transformate în principii de viață, Andrew Garfield ar putea fi oricând prima opțiune pentru un remake al vieții lui Iisus; portretizarea de supereroi spirituali a devenit specialiatea casei în cazul său.
Esența filmului poate fi sintetizată, din punctul meu de vedere, printr-o propoziție din Evanghelie, adusă în prim-plan de Părintele Nicolae Steinhardt atunci când descrie problemele de conștiință pe care le aveau deținuții credincioși încarcerați pentru exterminare în temnițele staliniste românești: Cred, Doamne, ajută necredinței mele. Torționarul-șef japonez este rafinat, cu simțul umorului, bonom în aparență, se vulnerabilizează în dialoguri filosofice, își controlează reacțiile. Tortura și execuțiile fac parte dintr-un proces rațional de auto-apărare, nu sunt nicidecum elemente ale furiei sau ignoranței. Avem de-a face cu un Sith Lord medieval, mult peste complexitatea lui Palpatine.
Filmul este construit în jurul părintelui Rodrigues (Andrew Garfield) care, venind într-o Japonie ostilă în căutarea mentorului său, părintele Ferreira (Liam Neesom – Qui Gon din Star Wars, asocierile nu au fost întâmplătoare) este pregătit inclusiv pentru martiriu. Capturat, devine supus unei presiuni constante pentru abjurare. Samuraiul torționar Inoue știe că într-o înfruntare violentă, directă, părintele Rodrigues ar merge, fără ezitare, la moarte. Urmează însă o serie de provocări spirituale, morale și filosofice prin care Inoue creează fisuri în edificiul credinței preotului-misionar. De aceea gândurile mele s-au îndreptat către Părintele Steinhardt și ale sale tribulații spirituale revelate în temnițele staliniste, pentru că scenele de tortură dintr-o Japonie medievală și xenofobă, oricât de ireale ar părea, au avut un corespondent cât se poate de concret și tulburător în România anilor 1950.
În final, Dumnezeu este găsit direct răspunzător pentru moartea sătenilor japonezi încreștinați, așa cum Dumnezeu a fost condamnat pentru Holocaust. Martin Scorsese reușește să scoată la iveală prin tensiunea perspectivei abjurării părintelui Rodrigues angoasele contemporane ale omului pornit în căutarea oricărui sens spiritual al atrocităților moderne. De ce sunt uciși kiristanii japonezi, îl întreabă retoric samuraiul pe misionar? Din cauza ta și a Dumnezeului tău de export, răspunde tot el. De ce au murit evreii în Holocaust, de ce a avut loc Holodomorul și foametea Revoluției Culturale Chineze, unde a fost Dumnezeu să oprească toate acestea? Unde este Dumnezeu acum, când abatorul uman din Siria se pregătește pentru sezonul cu numărul șase? Online sau în prime-time…
Văzut ca un rezolvitor al tuturor problemelor umanității, Dumnezeul părintelui Rodrigues se camuflează într-o tăcere deprimantă. Este acesta Creatorul Atotputernic al Universului sau doar o stare mentală de autoamăgire? Este El Dumnezeul Cerului și al Pământului, izvorul vieții veșnice, apa vie capabilă să atingă, prin curgerea sa, rădăcinile oricărui copac al credinței sau a devenit între timp o maree distrugătoare ce îneacă și nimicește impasibil și absurd țăranii japonezi crucificați? Poate Dumnezeu să se facă auzit dincolo de horcăielile martirilor crestați și așezați în gropi cu capul în jos ca să moară înainte de vreme, încet și în chinuri?
Cred, Doamne, ajută necredinței mele, este tot ce mai rămâne în urma rugăciunilor disperate pe care părintele Rodrigues le înalță căznit înaintea martiriului. Paharul amar al voii neînțelese a lui Dumnezeu va trebui până la urmă băut. Paharul acela al circumstanțelor negative, absurde, uneori fatale, cupa aceea otrăvită a lipsei de sens care L-a îngrozit inclusiv pe Hristos. Se va ridica părintele-misionar la înălțimea vocației sale? Cred, Doamne…
Ciprian Baciu 