Fiind consumator de proză scurtă (și, ocazional, autor 🙂 ) am dezvoltat în ultimii ani o pasiune pentru scurt-metraje, ca sursă inepuizabilă de ficțiune. Prin urmare, nu puteam lipsi nici anul acesta de la deschiderea Timishort, care ne-a propus pentru prima zi, la festivitățile de început, patru filme, produse în Macedonia, Italia, Olanda și Bulgaria.
Trebuie să recunosc faptul că am fost convins să las orice altceva deoparte și să particip la deschiderea Timishort atunci când am văzut prezentarea filmului bulgar: un autobuz rămâne blocat în fața unicului semafor al unei localități minuscule, semafor, cum altfel, defect, arătând un roșu perpetuu. Să luăm, totuși, filmulețele pe rând, în ordinea proiecției:
1) Ecler, Macedonia, regizor Marko Gjokovic
Acțiunea se petrece într-o obscură vilă de protocol a mareșalului Tito, care a trecut o singură dată pe-acolo, cerând o cafea. Ca urmare, întreg personalul este angrenat, zilnic, într-o solicitantă operațiune de a pregăti câte un ospăț princiar, în eventualitatea unei alte vizite. Umorul inerent, cu inspecția de rigoare a structurilor de partid, m-a dus cu gândul la Amintiri din Epoca de Aur și clipul legendar cu tiribomba. În plus față de pățaniile funcționărașilor noștri, acum asistăm și la înfiriparea unei povești de dragoste între băiatul bucătăresei și fata administratorului vilei de protocol. Similar tiribombei epocii de aur, vizita nu are loc, pentru că Mareșalul pășește în eternitate, cu câteva ore înaintea celei de-a doua vizite, iar comicul de situație întrece în savoare orice ospăț nomenclaturist.
2) Regatul, Italia, regizor Francesco Fanuele
Un tânăr, cu virtutea principală de-a fi copilul tatălui său, se vede nevoit să-i viziteze conacul, primit moștenire. Pe domeniul defunctului părinte întâlnește o sumedenie de indivizi, chipurile slujitorii înaintașului, autoproclamat rege. Începutul este amuzant, mai ales scena asaltului curtezanelor din baie, însă filmul pierde în vigoare înspre final, când protagonistul nostru se încurcă în hrisoave, articole de constituție și valutele false ale regatului.
3) Import, Olanda, regizor Ena Sendijarevic
O familie refugiată dintr-o Yugoslavie răvășită de război încearcă să-și găsească rostul în Olanda. Mama devine asistentă-eroină la spitalul din localitate, fetițele au parte de conflicte la școală, deși sunt bine intenționate, iar tatăl, șomer, face minuni cu antena parabolică, pentru a primi vești de-acasă. Scenele sunt, totuși, decupate, individualizate, pentru a fi alipite apoi cu forța, rezultând, astfel, o dramă cu accente artificiale.
4) E roșu la semafor, Bulgaria, regizor Toma Waszarow
Piesa de rezistență a deschiderii Timishort 2017, din punctul meu de vedere un film-școală în ceea ce privește construcția unei povești și a unor personaje memorabile, într-un spațiu restrâns, cu o utilizare a mijloacelor la eficiență maximă.
Șoferul unui autobuz antic, în prag de pensionare, își ține ostatici pasagerii din pricina unicului semafor al unei localități pierdute în timp și spațiu, blocat pe roșu. Călătorii se polarizează, o doamnă se pregătește să devină bunică și trebuie să ajungă la spital, îngrozită de faptul că nora va naște fără să fie și ea de față, având astfel motiv să dea copilei numele cuscrei. Un tânăr poartă după el o lubeniță, un bătrân o sacoșă cu caise, o doamnă mai tânără ține partea șoferului, în timp ce doi adolescenți documentează online conflictul.
Comicul crește exponențial în intensitate atunci când apare în ecuație și o mașină de poliție, absurdul dialogului dintre Garcea bulgar și șoferul aproape de pensie aducând cu folcorul nostru mioritic în materie de cașchete. În final aflăm și cauza obsesiei pentru respectarea absurdă a regulilor, conflictul găsindu-și rezolvarea în profunzimea entuziasmantă prin care personajele reușesc să se cunoască și să empatizeze.
Timishort se încheie duminică, 15 octombrie 2017, atunci când va avea loc și ceremonia de premiere a filmelor selectate în cadrul competițiilor.
Ciprian Baciu 