Am mers să-l văd din pricina trailer-ului: wow, un film despre mafia poker-ului, m-am gândit instant la faimosul Casino, regizat de Martin Scorsese, precum și la scena finală din Rounders, cu John Malkovich și Matt Damon (pe care am revăzut-o în această dimineață, spre aducere aminte; scenele cu trișorii de poker din Casino nu trebuiesc revăzute, sălășluiesc pururea în memoria mea, precum golurile Naționalei la campionatele mondiale de fotbal).
Filmul a fost o surpriză mai mult decât plăcută, oferind mult peste miza inițială a jocurilor de poker condimentate cu mafia rusească. Să înșirăm argumentele 🙂 :
1. Structura narativă: Molly Bloom este fiica unui exigent profesor universitar de psihologie, care își conduce familia după două reguli de bază – excelență academică și excelență atletică. Aflată mereu în competiție cu cei doi frați ai ei, pentru afecțiunea și recunoașterea tatălui, Molly se accidentează grav în tentativa de a se califica la Jocurile Olimpice de iarnă ca schior freestyle.
În anul de odihnă și recuperare ce urmează, Molly este atrasă în mrejele organizării jocurilor de poker cu mize mari, prin intermediul alunecosului ei angajator, un necioplit ce se vântura prin lumea vedetelor de Hollywood. Arestată 10 ani mai târziu pentru organizarea de jocuri ilegale, Molly caută salvarea juridică, reputațională și financiară apelând la serviciile unui costisitor și inteligent avocat.
Acțiunea se împletește cu flash-back-uri din perioada copilăriei și adolescenței, într-un melanj narativ complex, ținut foarte bine sub control de către Aaron Sorkin, regizor și scenarist.
2.Complexitatea și profunzimea personajelor, dublată de jocul actoricesc: știi că ai dat peste un film bun când până și personajele secundare îți lasă o impresie profundă la final. Este cazului Jucătorului X, vedetă de cinema, interpretat magistral de către Michael Cera (nu, n-am auzit de el până acum), care câștigă atâția bani din actorie încât nu mai simte plăcere decât dacă acumulează bani la jocul de poker, aceasta reprezintă pentru el recompensa materială pentru muncă. Jucătorul X, cinic, distant și misterios, produce o replică memorabilă: I don’t like making money, I like ruining people’s lives! (citat din memorie). Și iată spleen-ul și mecanismele psihologice ale unuia care nu mai are chef să-și cumpere și cel de-al nșpelea iaht.
Un alt personaj secundar deopotrivă amuzant și tragic este reprezentat de un jucător de poker irlandez, aproape tot timpul la limita falimentului, alcoolic, ce se hotărăște la un moment dat să-i jure lui Molly amor și prețuire eternă, într-un discurs erotic incoerent, presărat cu citate aproximative din filme polițiste. Reacția ei (da, recunosc, n-am mai auzit până acum nici de Jessica Chastain, joacă foarte bine!) merită reținută: Don’t say that, please, don’t do that, because I am the anti-wife. I am all that you, and others like you, don’t have home, that’s why you keep coming here, into my apartment. (citat iarăși din memorie, însă la fel de important ca replica în sine este ce rămâne în mintea și sufletul spectatorului).
Mi-au plăcut foarte mult inserțiile cu Molly adolescentă, șicanându-și etern distantul și nemulțumitul tată. Nici de Samantha Isler n-am auzit până acum, cât despre Kevin Costner, nu cred că mai are nevoie de vreo prezentare.
Dialogurile între Molly, avocat și fiica acestuia sunt sclipitoare, profunde, complexe, extrem de bine scrise, cu frânturi de poezie, filosofie și chichițe juridice, iar Idris Elba, imperial.
3.Jocurile de poker: mă temeam inițial să nu fiu tras în piept de trailer, iar gambling-ul să fie doar un hook pentru plătirea biletului. Nici vorbă, pokereala este surprinsă din abundență, cu toate accesoriile care fac deliciul pasionatului de filme despre jocuri de noroc (a se reține acest aspect, vă rog! – pasionat de filme despre jocuri de noroc, nu pasionat de jocuri de noroc, insist asupra acestei sănătoase disocieri 🙂 ). Avem parte de cupieri perverși, de băuturi fine și droguri care să stimuleze pariurile, de camere de filmat, de automate care amestecă pachetele de joc, de cipuri false, de recuperatori, de chinte sparte și cacialmale, de chinte și careuri muncite pe bune, de comisioane ilegale și tot felul de alte năzbâtii. Plus mafia rusă. Delicios!
4.Relația tată-fiică: aici este greu de oferit detalii, fără spoiler. Nu pot spune decât că paralelismul narativ și contrastul relației dintre Molly și tatăl ei, raportat la avocat și fiica acestuia surprinde oportun și inspirat complexitatea legăturilor de familie. Revin la ceea ce mi-a plăcut poate cel mai mult: narativ filmul este fără cusur.
5.Sala de judecată: pentru amatorii filmelor americane cu și despre avocați, procurori, judecători, jurați și tot ceea ce filme precum My Cousin Vinny au oferit marelui ecran legat de procedurile juridice americane, Molly’s Game oferă o sumedenie de amănunte savuroase, de la negocierile purtate în săli închise, până la suspansul pregătirii publice a sentințelor.
Mă opresc aici, pentru că altfel ar crește prea tare riscul spoilerelor.
Se spune prin folclorul de Facebook că dacă începi anul cu un film bun, îți va merge bine. Pentru mine cu siguranță a fost una dintre cele mai plăcute experiențe de început de an, pe care o recomand cu căldură.
Filmul rulează la Mall; sursa fotografiei – Akron Beacon Journal.
Ciprian Baciu 