Adminis-trarea para-doxurilor în Universul Avengers

Universul Avengers este reprezentat de benzile desenate și fimele cu aceeași titulatură, produse de Marvel. În prezentarea de față, ne vom rezuma la filme, cu focalizare pe Avengers: Infinity War (lansat în 2018), Captain Marvel și Avengers: Endgame, ultimele două lansate în lunile aprilie și mai ale anului curent.

În esență, Avengers este despre un soi de organizație ce are ca obiectiv principal apărarea omenirii de tot felul de indivizi și organizații malevolente, unele entități fiind de proveniență extraterestră.

Înainte să trecem la prezentarea propriu-zisă, ar fi bine să ne cunoaștem protagoniștii.

• Thanos: Un Titan, are la dispoziție armate întregi de monștri spațiali și demoni, de care se folosește pentru un singur scop: suprimarea a 50% din totalul vietăților din Univers, întrucât, fără o asemenea echilibrare, cosmosul ar deveni sufocat de explozia vieții. Pentru îndeplinirea acestei misiuni mistice, Thanos are nevoie de cele șase pietre ale infinitului.
• Gamora: Fiica preferată a lui Thanos, pe care o va sacrifica, în cele din urmă, pentru obținerea Pietrei Sufletului, singura piatră a cărei posesie presupune pierderea unei persoane iubite, lucru rarisim în cazul acestui Titan singuratic.
• Nebula: Fiica mai mică a lui Thanos, mereu neglijată, cu care se poartă deosebit de aspru, fiind nesigur de loialitatea sa. În competiție cu Gamora pentru grațiile etern nemulțumitului și distant părinte.
• Thor: Mă rog, Fat Thor, așa cum apare în Avengers: Endgame, măcinat de regretele eșecurilor anterioare în lupta cu Thanos. Zeu al fulgerului, din mitologia nordică, apărător al dreptății și al Terrei în timpul rămas liber.
• Loki: Zeu al haosului și al înșelăciunii, frate cu Thor, împrumutat, de asemenea, din mitologia nordică, având loialități mereu schimbătoare.
• Captain America: Soldat sfrijit din America interbelică, dornic de înrolare atunci când izbucnește al Doilea Război Mondial. Se supune unor experimente în urma cărora ajunge super-soldat. O buclă temporală de 70 de ani îl aduce în prezentul nostru, răpindu-i astfel viața pe care ar fi trăit-o, netulburat, alături de femeia pe care o iubește.
• Captain Marvel: Eroină proaspătă, venită de pe o altă planetă. Datorită similitudinilor de construcție cu personajul DC Comics Superman, mie-mi place s-o numesc Captain Krypton.
• Iron Man: Cercetător cu posibilități financiare însemnate, apără omenirea protejat fiind de un supercostum de ultimă generație.
• Spider Man:Adolescent-mutant, ce dezvoltă super-puteri după ce este mușcat de un păianjen radioactiv. Sub protecția lui Iron Man.
• Ant Man: Captiv într-un Tărâm Cuantic, mare amator de călătorii în timp, mereu în prima linie împotriva lui Thanos.
• Natasha Romanoff:Văduvă Neagră, expertă în operațiuni de contraspionaj.
• Clint Barton:Un super-arcaș, super-spion, care o ia pe cont propriu. Singura persoană cu acces la inima lui este Natasha Romanoff.
• Hulk: Savant bipolar, care dezvoltă niște mutații ce-l transformă, periodic, în într-o bestie verde, datorită expunerii îndelungate la raze Gamma.
• Doctor Strange:. Chirurg-vrăjitor, ce stăpânește posibilitatea de a manipula spațiul și timpul, după buna plăcere a voii sale. Profet zen.
• Sorceress Supreme: Păzitoarea Pietrei Timpului și protectoare a lui Dr. Strange.

M-am rezumat doar la 15 personaje, pentru a ne face o scurtă idee despre amploarea universului Avengers. Fiecare personaj a fost dezvoltat de-a lungul mai multor filme, majoritatea având istorii detaliate și o lungă perioadă de relaționare. Dar nu am face dreptate până la capăt dacă nu l-am include aici și pe Ratonul Vorbitor (fig. 16), mare comandant de navetă spațială, animăluț sarcastic și o garanție a succesului și a efectelor comice obținute atunci când nu te iei prea în serios.

Este, prin urmare, lesne de înțeles în ce dificultate s-au plasat producătorii Marvel atunci când, la finalul Avengers: Infinity War, Thanos înfrânge această alianță de zeci de supereroi și purcede la exterminarea a jumătate din ființele vii, incluzând o parte semnificativă din personajele noastre. Provocarea Avengers: Endgame constă, așadar, nu în biruirea Titanului bezmetic, ci în recuperarea eroilor noștri decedați. Care nu se poate efectua decât printr-o, ați ghicit, sofisticată călătorie în timp. Ajungem, astfel, în sfârșit, la paradoxurile noastre, care fac obiectul expunerii.

Le vom prezenta, după cum urmează:

1) Paradoxul omnipotenței. Cum învingi un Titan care a devenit Atotputernic? Simplu, îl determini să se învingă singur, retrăgându-l, precum eremiții, pe o planetă a Paradisului, unde ditamai Titanul galactic își agață armura-n cui pe post de sperietoare de ciori și se apucă de grădinărit. Ai noștri îl surprind în chilioara sa în timp ce presară mirodenii într-un ceaun cu ierburi aromate, precum o va fi făcut odinioară Daniil Sihastrul. Aflând de la Titanul rănit că a distrus Pietrele Infinitului datorită tentației puterii, Thor (încă în formă) îl descăpățânează.

Urmează 5 ani în care eroii noștri se resemnează și acceptă lumea așa cum e, până să evadeze Ant Man din Tărâmul Cuantic, de unde, printr-o complicată călătorie temporal-cuantică, s-ar putea împrumuta Pietrele Infinitului în vederea restaurării lumii de odinioară.

2) Paradoxul omniscienței. Thanos, căpătând puteri nelimitate, devine conștient de planul alianței. Este surclasat la capitolul previziuni supranaturale prin modul obtuz în care-și vede menirea, inevitabilă, de a suprima 50% din entitățile vii. Suplimentar, o serie de personaje sunt înzestrate cu abilități profetice: Dr. Strange (cel mai puternic dintre toți din acest punct de vedere), Sorceress Supreme, mama lui Thor.

3) Paradoxul temporal. Personajele noastre nu pot influența trecutul; astfel, organizează un soi de Time Heist, Jaf al Timpului, prin care împrumută Pietrele Infinitului, urmând a le duce înapoi, după Înviere, în timpul și realitatea de unde au fost luate. Ant Man le vorbește despre Tărâmul Cuantic, unde 5 ani trec în 5 ore, iar Iron Man descoperă matricea călătoriei în timp, printr-o Panglică Moebus inversată. Se împart în echipe, cu scopul de a recupera Pietrele: 3 din New York, una din Asgard (casa zeilor nordici), una de pe planeta Morag (unde Thanos-ul acelui prezent le ia urma) și una de pe planeta Vormir.

În New York lucrurile se complică atât de mult atunci când Tesseractul (Piatra Spațiului) încape pe mâinile unui Loki fugar, astfel încât Captain America și Iron Man au de efectuat încă o călătorie în trecutul acelui trecut, pentru a re-recupera Tesseractul și niște de Particule Pym, ce le permit călătorii suplimentare în timp. Tot aici, Iron Man își întâlnește tatăl.

Trebuie să recunosc, în acest moment al filmului lucrurile au devenit atât de complicate încât descâlcirea ițelor am reușit să o fac abia la a doua vizionare. Ceea ce nu aș spune că e un lucru neapărat rău. Mai ales când te joci cu paradoxuri, temporale sau nu.

4) Paradoxul tanatic. În acest caz, lucrurile se învârt în jurul Pietrei Timpului și al Pietrei Sufletului. Iar zona aceasta le-a dat, în opinia mea, cele mai mari bătăi de cap celor de la Marvel.

Pentru a obține Piatra Sufletului de pe misterioasa planetă Vormir (un deliciu din punct de vedere vizual), Thanos o sacrifică pe Gamora. De ce nu o poate învia atunci când devine atotputernic? Cu atât mai mult cu cât Gamora apare în trecutul Tărâmului Cuantic?

Unul dintre personaje răspunde naiv: Pur și simplu nu merge așa, atunci când aceeași problemă o au și eroii Avengers. Echipa trimisă pe Vormir, formată din Clint Barton și Natasha Romanoff, o pierde pe aceasta din urmă. Când, spre sfârșit, unul dintre eroi manevrează Pietrele Infinitului și trăiește să împărtășească experiența, recunoaște că a încercat readucerea Natashei, dar i-a fost peste puteri. Practic, acestui paradox producătorii i-au opus delimitările logicii.

Atotputernicia nu este, astfel, limitată, ci configurată de logică, după modelul similar al Divinității care nu poate să creeze o piatră atât de grea încât să nu o poată ridica. Singurele personaje sacrificate în obținerea Pietrei Sufletului au fost Gamora și Natasha; învierea acestora ar fi contrazis însăși esența obținerii Pietrii Sufletului. Da, greu de explicat, greu de priceput, însă și eu am vizionat filmul de două ori. Poate la a treia parcurgere lucrurile vor fi mai simple.

5) Paradoxul ubicuității. Ce se întâmplă când personajele se întâlnesc în trecut? Sar scântei, așa cum pățește Captain America, nevoit să se biruiască pe sine, crezând că se bate, în fapt, cu metamorful Loki. Lucrurile devin și mai complicate în cazul Nebulei, care își schimbă loialitățile și e nevoită să tragă asupra sieși.

La sfârșit, paradoxul ubicuității este rezolvat prin faptul că realitățile nu se despart, prin buna depunere a Pietrelor Infinitului în spațiul și timpul de unde au fost împrumutate. Misiunea finală cade pe umerii Căpitanului America, așa cum Căpitănesei Marvel îi rămâne în grijă anihilarea flotei Titanului galactic.

În concluzie, problemele majore de construcție de la finalul Avengers: Infinity War au fost rezolvate cu brio, chiar dacă a fost nevoie de încă un film intermediar, Captain Marvel, cu un personaj nou, în rolul Deus ex machina. Structura rezolvărilor este, însă, una extrem de complicată, anevoie de priceput la prima vizionare. Din fericire, atenția este atrasă înspre acțiunea suculentă și spre efectele speciale încântătoare, astfel încât rămâne puțin spațiu pentru puseuri dubitative.

Satisfacția a fost, însă, cu atât mai mare atunci când, la o vizionare ulterioară a Avengers: Endgame, care închide astfel una dintre marile bucle narative ale seriei, toate aceste complicații spațio-temporale își găsesc soluții și rezolvări care stau, la o analiză rece, în picioare.

Notă: prezentarea a fost susținută în cadrul Conferinței Naționale Helion 2019.