Multă lume este, în aceste zile, sensibilizată de incendiile din Australia. De asemenea, multe persoane vor să se implice în minimizarea daunelor, de la donații până la o atenție sporită legată de factorii care au dus la un asemenea dezastru, de proporții planetare.
Pentru că este, din acest punct de vedere, multă emoție și la fel de multă dezinformare în spațiul public, o să sintetizez constant, pe blog, informații și resurse cu privire la schimbările climatice. În acest context, pentru ca demersul meu să fie receptat la valoarea lui reală din punct de vedere civic și moral, o să enumăr mai jos câteva considerații despre activismul de mediu, din 6 perspective: voluntariat, economie (a resurselor), ideologic, politic, religios, științific.
1). Activismul de mediu și voluntariatul
Primul lucru care-mi vine în minte este declarația fenomenalului prim-ministru al Australiei, un lobbyst procărbune notoriu, al cărui nume nici măcar nu merită amintit. Sper să dispară cât mai repede în lada de gunoi a istoriei.
Spunea acesta despre pompierii voluntari că nu ar trebui să se plângă de condițiile în care operează intervenții pentru că, oricum, ei sunt acolo voluntari, nu că i-ar fi chemat cineva. Evident, o declarație iresponsabilă. Oamenii aceia fac voluntariat pentru că nu există altcineva care să le apere casele de văpăi.
Am început să mă implic, voluntar, în probleme de mediu din primăvara anului 2013, la o acțiune legată de gazele de șist. De atunci, am luat parte la acțiuni care țin de calitatea aerului în județ sau în Timișoara, de mineritul de suprafață (Roșia Montană, Certej), de exploatarea sălbatică a pădurilor. Am investit constant timp, bani și resurse, ani la rândul, de la muncă de documentare până la asumarea fizică, în stradă, ca protestatar. În niciun moment nu am participat la aceste activități de dragul lor, de parcă nu aș fi avut altceva mai bun de făcut.
Așadar, activiștii de mediu voluntari nu sunt niște frecangii care nu au ce face pe-acasă. Dimpotrivă, majoritatea sunt oameni cu responsabilități și servicii, preocupați de viitorul lor și al copiilor. Evident, tot activismul de mediu care mă așteaptă de acum încolo se va desfășura, fără excepție, în afara orelor de muncă. Copiii care vor să facă greve pentru climă, vinerea, n-au decât; noi, ăștia mai bătrâni, ne-am luat porția de proteste și de amenzi. Care vom fi fost, în stradă, la datorie.
2). Activismul de mediu și economia (resurselor)
Am pus în paranteză cuvântul resurse, pentru a evita pleonasmul din punct de vedere al definiției economice.
Activismul de mediu vizează supravegherea modului în care activitățile economice aducătoare de profit (esența capitalismului) utilizează acele resurse care fac posibilă desfășurarea activității economice. Spre exemplu, în ceea ce privește tăierile anuale de copaci, se impune o analiză atentă asupra unor aspecte economice, cum ar fi:
– cât din masa lemnoasă se duce la export
– în ce procent masa lemnoasă este prelucrată în România (nu este totuna, din punct de vedere al balanței comerciale, al locurilor de muncă și al valorii adăugate în economie, dacă exportăm buștean neprelucrat, cherestea foarte puțin prelucrată, sau piese de mobilier cu valoare adăugată ridicată)
– cât din masa lemnoasă servește la nevoile de încălzire ale populației etc.
Activistul de mediu nu poate rămâne indiferent în ceea ce privește implicațiile activităților economice. La fel cum o nouă fabrică de cherestea aparținând unei multinaționale poate distruge industria locală de mobilă, așa și fracturarea hidraulică, prin uriașul consum de apă aferent tratamentului chimic al hidrocarburilor, este în măsură să pericliteze agricultorii locali. În aceeași categorie se înscrie mineritul intensiv, de suprafață. Unele dintre cele mai înapoiate zone ale României, din punct de vedere economic, sunt cele unde s-a practicat mineritul. Acesta a lăsat poluare, zone monoindustriale în pragul colapsului, datorii publice externalizate în bugetul național. Fără să mai punem la socoteală mineriadele.
Activismul de mediu are, prin urmare, legătură directă cu modul de exploatare al resurselor de care dispune comunitatea și cu tipul de economie aferent, de la modul în care întreprinderile suportă costurile sociale, până la gradul de reciclare sau structura energetică adiacentă (regenerabilă sau nu).
3). Activismul de mediu din punct de vedere ideologic
Percepția generală este aceea că activiștii de mediu, cu Greta Thunberg în frunte, fac jocurile stângii sau sunt stipendiați de mișcările de stânga. Eu însumi am fost șampilat, nu de puține ori, drept socialist, neomarxist sau, și mai rău, comunist. Personal mă consider creștin liberal de centru-dreapta, deși cred că scopul final al unei întreprinderi nu ar trebui să se limiteze doar la profit. Performanța economică ar trebui să se pondereze cu costurile sociale asociate, la fel cum indicatorii de creștere economică, la nivel național, ar trebui să aibă în vedere și costurile sociale, așa cum se ajustează, spre exemplu, cu inflația.
Și mai specific, degeaba raportezi, într-un an, creștere economică de 7%, dacă jumătate din aceasta se bazează pe o exploatare sălbatică a pădurilor. Și degeaba raportează un gater proaspăt deschis un profit halucinant, dacă acesta se bazează pe exportul de cherestea foarte puțin prelucrată.
Din acest punct de vedere, ca om de dreapta, adept al liberei inițiative și al circulației libere a capitalului, sunt adeptul reglementărilor din economie. În definitiv, este ceea ce face, de ani buni, Comisia Europeană. Întotdeauna implementarea unor standarde în economie duce la un nivel de trai mai ridicat, dacă aceasta este făcută cu cap. Din acest punct de vedere, avem un mare noroc cu apartenența la Uniunea Europeană. Deși aceasta îți dă, fără să îți bage în traistă. De aici, rolul activiștilor de mediu.
Să soliciți o reglementare, spre exemplu, a cianurilor utilizate în activitățile miniere nu te face neapărat socialist. Desigur, aceasta ar aduce atingere profitului și intereselor celor cu exploatările miniere, însă dați-mi voie, ca timișorean, să nu-mi fie indiferent dacă la Certej, spre exemplu, se va face sau nu exploatare minieră cu cianuri. Am cunoscut cu toții, anul acesta, ce înseamnă smogul, datorită unui concurs nefericit de factori în Câmpia de Vest. Aș vrea să faceți un mic exercițiu de imaginație (Certej e în jud. Hunedoara, la câteva sute de kilometri distanță) și să vă închipuiți ce ar însemna să se îndrepte către noi un val de cianuri evaporate din iazul gigantic cu otrăvuri pe care exploatările miniere de acest fel îl lasă în urmă.
În concluzie, a susține și a solicita nevoia de reglementări serioase în economie, mai ales din punct de vedere al poluării, nu te face, în mod automat, socialist. Sigur, aceste reglementări pot aduce atingere anumitor interese, iar unii își vor cumpăra, cu profitul diminuat, doar 30 de iahturi în loc de 40. Simplificând plastic, este vorba de surplusul lor de iahturi contra sănătății noastre și a copiilor noștri. E o matematică și o logică simplă, care nu are de-a face cu socialismul. Dimpotrivă. Ține inclusiv de sănătatea economiei locale raportat la structura capitalului internațional. Economie cât se poate de capitalistă pe care eu, unul, adept al liberalismului reglementat, nu am motive să o contest.
Motorul dezvoltării umane este reprezentat de libera inițiativă. DAR, resursele comunității sau, extinzând, ale planetei, nu sunt sac fără fund, oameni buni. Așadar, să continuăm să avem liberă inițiativă, dublată de o responsabilitate inerentă dimensiunii morale asociate oricărei activități, economice sau nu, de la plimbarea turiștilor prin Centrul Timișoarei până la asamblarea de faruri prin injecție de plastic.
4). Activismul de mediu și politica
Tranziția (sau nu) spre politică a reprezentat și reprezintă o eternă dilemă a activiștilor de mediu. Mulți au făcut pasul politic convinși că revendicările din stradă nu-și vor găsi rezolvarea decât pe această cale. Subscriu acestei perspective: este o vreme pentru proteste, steaguri, pancarte și portavoci, așa cum este o vreme pentru reprezentativitate democratică, dublată de inițiative legislative, inclusiv cu tentă ecologistă. Așa este mersul democratic al lucrurilor.
În ceea ce privește situația din România, din punct de vedere al politicilor de prevenire a schimbărilor climatice, ne aflăm pe un alarmant loc 50 din 57.
și
https://newclimate.org/wp-content/uploads/2019/12/CCPI-2020-Results_Web_Version.pdf)
Din acest punct de vedere, consider că implementarea unor măsuri concrete și eficiente care să ne facă mai prietenoși cu mediul (în special cu pădurile noastre) ține de o strategie națională care să includă toate partidele interesate de un mediu curat. Dorința de a respira un aer curat, de a bea o apă curată, de a te bucura de biodiversitate și păduri nu cred că ține de ideologie sau de apartenența la un partid politic sau altul. Sunt drepturi legitime, de care ar trebui să se bucure orice român.
În plan personal, dacă, în orice moment sau context, activismul de mediu ar deveni incompatibil cu apartenența la un partid politic, aș sacrifica, fără să stau pe gânduri, dimensiunea politică în favoarea ecologiei. Mă consider activist de mediu cu începere din primăvara lui 2013, când am luat, prima dată, atitudine împotriva fracturării hidraulice. Voi rămâne activist de mediu, indiferent de componenta politică, pe care, personal, o consider dispensabilă.
Lupta pentru aer curat, apă curată și păduri nu este, însă, din punctul meu de vedere, opțională. Este o necesitate în primul rând morală.
5). Activismul de mediu și religia creștină
Circulă de ceva vreme, pe internet, tot felul de postări resemnat-apocaliptice care îndeamnă la rugăciune și… asta e fraților, așa s-a profețit, Dumnezeu s-a supărat pe noi și dă foc lumii din cauza avorturilor și a homosexualilor, nu ne mai rămâne decât să așteptăm cei patru cai ai Apocalipsei.
Nimic mai fals, în primul rând din punct de vedere al teologiei creștine. În creștinism, rugăciunea a fost mereu însoțită de acțiune, omul fiind împreună lucrător cu Dumnezeu. De aceea creștinii au schimbat, în bine, o sumedenie de lucruri în lumea antică sau medievală, de la înființarea orfelinatelor până la zorii abolirii sclaviei.
Creștinul fără busolă morală, ignorant, bigot și fără un pic de apetență pentru documentare și cercetare științifică nu este, din punctul meu de vedere, un creștin care să urmeze învățăturilor lui Hristos. Un creștin pasiv și resemnat în calea nedreptăților de orice fel, de asemenea, nu-i urmează lui Hristos, fie că e vorba de injustiție socială, economică sau de mediu.
Așa că nu văd niciun fel de incompatibilitate între activismul de mediu (sau civic, sau social, sau pacifist) și creștinism. Dimpotrivă. Evident, incendiile de pădure din ultimele 12 luni au legătură cu încălzirea globală. Ideea unei divinități răzbunătoare pe întreaga lume pentru că anumite minorități luptă pentru drepturi egale ține de alte perioade istorice, pe care mă încăpățânez să cred că le-am lăsat în urmă.
6). Activismul de mediu și documentarea științifică
Din punctul meu de vedere, nu poate exista una fără cealaltă. Cel care își asumă lupta pentru principii ecologiste nu are voie să o facă în necunoștință de cauză. În caz contrar este, cel mult, un idiot util, vulnerabil la manipulare și la influența unor grupuri de interese obscure.
Atunci când am luat poziție împotriva fracturării hidraulice la noi în județ, am dus o uriașă muncă de documentare. Când am ținut un discurs la Săcălaz, înaintea unui referendum prin care Comuna Săcălaz a decis interzicerea acestor procedee deosebit de poluante pe raza comunei, eram doxa de indicatori și rapoarte, luate din surse de o credibilitate indubitabilă, prin tot soiul de verificări încrucișate. Resursele și raportele Comisiei Europene mi-au fost de mare ajutor în acea perioadă.
La Comisia Europeană apelez și acum, ca punct de plecare într-o documentare cât mai temeinică legată de schimbările climatice. De data aceasta, spre deosebire de gazele de șist, unde acțiunile erau destul de nișate, voi prezenta, sintetic și periodic, rezultatul muncii mele de documentare pe blog. E o muncă pe care o voi desfășura exclusiv în timpul liber, ca necesitate morală, spirituală și economică, în vederea unui viitor de care să nu-mi fie rușine.
Nu că n-aș avea lucruri mai bune de făcut, însă tot ce-mi doresc este ca, peste ani și ani, să-mi pot privi copilul în ochi atunci când îi voi explica în ce fel mi-am făcut partea pentru a opri tropăitul cailor Apocalipsei climatice.
P.S. Un prim link spre site-ul Comisiei Europene, unde scrie, negru pe alb, că schimbările climatice sunt cauzate de om, și din ce cauză. Și unde mai scrie, la fel, fără putință de tăgadă, despre încălzirea globală. Asta pentru a închide gura negaționiștilor și a trolilor de ocazie.
Link: https://ec.europa.eu/clima/change/causes_en
P.P.S. Sursă foto: Public Domain Pictures
Ciprian Baciu 