Home

Știu că nu arde nimănui, în pandemie, să audă despre alarmele sexomarxiștilor de stânga, care nu au altceva mai bun de făcut decât să îndemne la extremisme ecologiste și sociale. La 30 de ani de la privațiunile ceaușiste, cred că mulți români din clasa de mijloc, care abia au apucat să cunoască, în sfârșit, cum e cu confortul occidental, ar fi terifiați de-a dreptul la ideea că niște revoluționari de culoare verde ar obține puterea, instituind o dictatură ecologistă care să atragă austeritate absurdă, prăbușire economică și o scădere dramatică a standardelor de viață, atât de greu obținute după trei decenii de interminabilă tranziție. Unor astfel de oameni, nu doar din România, este aproape imposibil să le comunici că lucrurile pur și simplu nu mai pot continua ca până acum!

Și, totuși, cine să își asume această misiune ingrată, de a profeți apocalipsa climatică? Politicienii se feresc de agendele ecologiste ca dracul de tămâie. Mass media se mulțumește, de cele mai multe ori, să tacă, într-o complicitate confortabilă. Nu e bine, nu e în trend, să vorbești despre limitarea consumului, despre schimbarea modului de viață. Dacă unora le este greu să accepte până și purtarea unei măști anti-Covid, interpretând-o ca un asalt al reptilienilor, al lui Bill Gates și al lui Soroș, la modul lor de viață sacrosanct, cum ar fi să li se impună decizii care să ducă, în mod real, la cruciala reducere a emisiilor de carbon?

În cele din urmă, am identificat câteva persoane dispuse să își asume neplăcuta misiune. Dincolo de Greta Thunberg, ștampilată de mult drept o isterică anticapitalistă, mi-au mai captat atenția încă trei persoane cu vocație militantă. Nu seamănă deloc cu profilul proorocilor din Vechiul și Noul Testament, nu trăiesc, precum Ioan Botezătorul, în peșteri, învelite în piei de capră, hrănindu-se cu lăcuste sălbatice. Nici măcar nu se află la vârste matusalemice, specifice persoanelor înțelepte care își asumă misiunea de a trage alarma în Cetate. Dimpotrivă. Iar surpriza cea mai mare a fost să constat că, precum cele trei luptătoare pentru libertate din Bielorusia, și persoanele în cauză sunt femei.

Cele trei sunt semnatare, alături de Greta Thunberg, ale unui articol în care îndeamnă la respectarea indicatorilor științifici, dincolo de pasiunile politice. În opinia lor, Uniunea Europeană doar mimează reducerea emisiilor de carbon, externalizând indicii asociați producției de bunuri de larg consum către țări din Asia sau Africa, ori manevrând, contabilicește, procentele și bazele de raportare. Articolul se poate consulta aici:

View at Medium.com

 

Cât despre autoare, acestea sunt:

Luisa-Marie Neubauer

La 24 de ani, este unul dintre principalii organizatori ai grevelor pentru climă din Germania. Apologia acesteia pentru activismul de mediu se poate consulta aici:

 

Anuna de Wever

Organizatoare, la 19 ani, a grevelor și marșurilor de protest pentru climă din Belgia. Unul dintre discursuri se poate consulta aici:

 

Adélaïde Charlier

Colaboratoare apropiată a Anunei de Wever, implicată în marșurile pentru climă din Belgia. Una dintre intervențiile sale se poate consulta aici:

 

Cifrele sunt atât de îngrijorătoare în ceea ce privește emisiile de carbon din ultimii 30 de ani, încât este nevoie de o atentă și profundă resetare a mentalității pentru a percepe dezastrul spre care ne îndreptăm ca umanitate, cu inconștiența vitezomanilor. Cu toate acestea, justiția climatică nu poate fi separată de justiția socială: în esență, civilizația umană distruge planeta, tributară unui sistem economic care sanctifică acumularea profitului. Din păcate, cei care au patentat regulile jocului, nu au niciun interes ca acestea să se schimbe, din moment ce le permit o tot mai mare concentrare a bogăției și puterii. Un motiv în plus să-i ștampileze pe toți cei care trag semnale de alarmă drept comuniști, marxiști, ecoteroriști și așa mai departe.

Însă păstrarea puterii în mâinile celor mulți și consolidarea clasei de mijloc nu sunt himere eco sau sexomarxiste, ci țin de însăși esența democrației, de bunul mers al treburilor Cetății. Din acest punct de vedere, fetele prezentate în această intervenție pe blog nu diferă cu nimic față de luptătoarele pentru libertate din Bielorusia.

Și atunci, de ce să le adulăm pe Veronika Tsepkalo, Svetlana Tikhanovskaya și Maria Kolesnikova, iar pe Luisa-Marie Neubauer, Anuna de Wever sau Adélaïde Charlier să le abandonăm unui con de umbră destinat adolescenților pierduți în spațiu, snowflakes care se încăpățânează, chiar și în vreme de pandemie, să sune, vinerea, alarma catastrofei climatice? Oare pentru că revoluția din Belarus nu ne afectează în mod direct standardul confortabil de viață, pe când revoluția justiției climatice amenință să vină peste noi cu toată intensitatea provocărilor reale, gigantice, pe care, preocupați mereu de altceva mai important, refuzăm să le luăm în considerare?

Sursa foto: medium.com

One thought on “Climate Change #3 – Portretul luptătoarelor pentru justiție climatică

  1. Cu trei flori nu se face primăvară…
    Oricum, planeta și-a început propria lucrare după modelul comunist: nu știi – te învăț, nu poți – te ajut, nu vrei… 😉

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s