Politică #1: USR și Guran

Am citit și eu, ca mulți alții, proaspetele mărturisiri ale lui Moise Guran despre experiența lui amară cu politica. Mie, sincer, nu mi-a părut rău când s-a retras, în glorie, din USR PLUS și o să detaliez imediat.

În primul rând, nu-mi place și nu mi-a plăcut niciodată individul. Din punctul meu de vedere, Guran a căzut la două teste extrem de importante în ceea ce privește imparțialitatea unui așa-zis jurnalist economic, cum îi place să se numească.

Primul a fost reprezentat de poziționarea în ceea ce privește efectele perverse ale creditelor în valută acordate de onor băncile românești consumatorului de bună credință. Moise Guran s-a înscris în rândul celor care înfierau datornicii, dorindu-le scoaterea în stradă la momentul incapacității de plată. Între timp, unii (printre care mă număr și eu) și-au câștigat dreptatea în instanță. Sistemul bancar românesc are multe probleme și trebuie reformat din temelii, o spun cu toată responsabilitatea, ca om care a lucrat șapte ani în sistem, inclusiv din poziția de director interimar de sucursală. Nu intru acum în detalii, însă randamentele duble față de media europeană în dauna clientelei și plasamentele sigure către un stat în eternă foame de bani, în detrimentul finanțării mediului de afaceri autohton, sunt doar două dintre problemele care se văd din avion. Mă rog, când în turnul de control ai un Patriarh interesat doar de stabilitatea macroeconomică valutară și de propria casă de vinuri, nu prea ai la ce să te aștepți…

Al doilea test de integritate și imparțialitate jurnalistică în ceea ce-l privește pe Moise Guran a fost reprezentat de ideea exploatării gazelor de șist în România. Orb să fi fost și tot ai fi realizat, cu o minimă documentare, cât de păguboasă este pentru economia locală și pentru mediul înconjurător, fără să mai punem la socoteală sănătatea oamenilor (în fapt cel mai important criteriu în ceea ce privește costul de oportunitate), o astfel de soluție tehnică de exploatare a unor hidrocarburi dintr-un sol care nu permite acest lucru prin mijloace tehnice convenționale și de bun simț. Ei bine, în timp ce jandarmii snopeau în bătaie protestatarii de la Pungești, domnul Guran se înscria, sfătos, în corul celor dornici de experimente pe scară industrială cu cocktailuri chimice cancerigene.

Sintetizând, prin pozițiile sale în favoare prosperității de dragul prosperității, fără analizarea profundă a costurilor sociale sau de mediu, Guran face parte, ideologic vorbind, din adunarea celor care susțin dereglementarea totală a economiei, unde-i avem la loc de cinste și pe alți cavaleri ai tristei dezvoltări de dragul dezvoltării, cum sunt Mândruță sau Andrei Caramitru. Orice obiecție ai aduce acestui gen de oameni, de la demontarea mitului sacrosanctei creșteri economice în formă continuată până la consecințele inevitabile ale schimbărilor climatice, vei fi ștampilat automat drept stângist, comunist, marxist, socialist ș.a.m.d.

Să ne înțelegem: la referendumul intern privind poziționarea doctrinară și ideologică a USR-ului am votat, cu inimă largă, situarea acestuia pe un spectru legitim, acela de centru-dreapta. Consider că libera inițiativă, profesionalismul, responsabilitatea publică și socială sunt parte integrantă a acelor ingrediente necesare modernizării României. La o scară mai mică față de confesiunile lui Moise Guran, trebuie să mărturisesc, așadar, că m-am înscris în USR imediat după protestele din 2017, speriat de ușurința și rapiditatea cu care România se poate întoarce, literalmente, în ceaușism. Am activat, pentru o perioadă de aproximativ 1 an, drept trezorier al USR Timișoara, după care, dat fiind că am intrat în administrația publică universitară, am notificat organizația că voi face un pas în spate, rămânând simplu membru, pentru a mă focaliza asupra responsabilităților profesionale pe care le incumbă specificul mediului academic.

Dincolo de toate aceste considerente, fondul obiecțiilor invocate de Moise Guran este, trebuie să recunosc, unul legitim și este reprezentat de continuarea procesului reformator de profesionalizare a administrației publice românești. Las la o parte micile lupte politice, cu și mai mică miză, prezentate de Guran în toată splendoarea lor. Trebuie să fac o altă mărturisire: nici eu n-am fost deosebit de încântat de prestația domnului Barna ca președinte USR. Consider că anumite lucruri puteau fi făcute mai bine, de la gestionarea crizei listelor parlamentare, până la recunoașterea înfrângerii, în locul clamării înțesată de bovarism a unei victorii electorale pe care numai domnia sa și câțiva apropiați s-au încăpățânat să o vadă.

În ceea ce mă privește, voi rămâne, pe mai departe, simplu membru USR. Nu mă interesează vreo funcție, politica nu mai are ce să-mi ofere față de experiența acumulată în funcțiile de reprezentare studențească pe care le-am avut la 20 de ani, când organizam greve, iar la butoane se aflau tristele figuri ale perioadei 2000-2004, nici nu are sens să le enumăr. Ceea ce mi-aș dori, totuși, să fac, din poziția de simplu membru, ar fi, în plan intern, să contribui la sporirea filtrelor de integritate în ceea ce privește doritorii de responsabilități și demnități publice. În ceea ce privește planul exterior USR-ului, îmi afirm disponibilitatea de a împărtăși oricui este interesat din experiența mea ca economist în mediul privat, ca activist civic și de mediu sau ca, mai nou, profesionist implicat în administrația publică. Din acest punct de vedere, provocarea performanței este uriașă, iar responsabilitatea cade în sarcina tuturor partidelor din spectrul politic, inclusiv etern nereformabilului PSD (lăsăm la o parte combinația de răzeși dacici, lupi spectrali, șefi de galerie sau vadim wannabes).

Să nu uităm că procentele parlamentare s-au împărțit cu 70% neprezentare la vot. Cifra este extrem de îngrijorătoare și cine a uitat că în 2017-2019 era cât pe ce să defilăm patriotic în cinstea lui Nea Mustață de la Rahova ar fi bine să privească, istoric și critic, spre ascensiunea deosebit de rapidă a unor personaje precum Adolf Hitler sau Zelea Codreanu. Când te decuplezi, prin artificialitatea pozițiilor sau a discursului public, de nevoile și aspirațiile reale din societate, când tot ce vezi sunt minuscule uragane interne cu miză nulă în ceea ce privește binele general și bunul mers al Cetății, când electoratul îți transmite, prin neprezentare la vot, că are alte așteptări în ceea ce privește autenticitatea și onestitatea conduitei politice, nu rămâne decât să-ți asumi riscul capturării majorității votanților, mai devreme sau mai târziu, de către tot soiul de aventurieri carismatici cu intenții maligne. O mică mostră a dezastrului extremist și totalitar care ne poate aștepta din 2024 defilează, de-acum, prin Parlament.