Am dat peste acest film, musical drama din 1970, regizat de Márta Mészáros, mai mult ca un premiu de consolare. De când am vizionat Valerie and Her Week of Wonders, despre care am scris în urmă cu câteva luni tot pe blog, mi-am propus să urmăresc cât mai multe filme cu încântătoarea actriță cehă Jaroslava Schallerová, în capul listei figurând o ecranizare din 1973 după romanul lui E.T.A. Hoffmann, Elixirul Diavolului, respectiv un musical din 1970, 30 panen a Pythagoras (în traducere aproximativă 30 de fete pentru Pitagora).
Zis și făcut, m-am abonat la platforma Mubi, care se lăuda cu producțiile respective. Din nefericire, acestea sunt incluse doar într-o bază documentară de date și, oricât și în orice formă le-am căutat pe Youtube sau aiurea, pe alte platforme sau în online, nu le-am putut găsi. Cercetările continuă.
În schimb, Mubi mi-a oferit filmul despre care voi scrie, pe scurt, în rândurile următoare. Un musical maghiar fără pretenții, cel puțin așa pare din prezentare, în care tineri și tinere ale realismului socialist își consumă dramele și visele începutului vieții printre motostivuitoare și strunguri, având drept colegi diverse laborante sau sculeri matrițeri.
Mă rog, una dintre angajatele cu statut nespecificat, Juli, interpretată de superba Jarka Schallerová, se pregătește de măritiș, logodindu-se cu un promițător tovarăș din uzină, un anume Istvan. Aranjamentele sunt parafate între părinți, intervine schimbul de inele, dar și… un alt coleg, cu intrare la trupele rock de prin oraș. Urmează un delicat dans al seducției, în care tânăra, însă deloc naiva viitoare mireasă cade pradă farmecelor junelui mai arătos.
Fig. 1 – priviri sfredelitoare
Din acest punct de vedere, filmul oferă mult mai multe decât m-aș fi așteptat, în special în ceea ce privește densitatea pieselor și a trupelor maghiare de beat (da, beat maghiar, nici n-am crezut că există așa ceva, cel puțin până să dau peste acest film), care nu este deloc supărătoare, pentru că se consumă pe fundalul interesantului triunghi amoros, cu toată tensiunea dramatică la pachet. Versurile sunt împrumutate din poeți maghiari, calitatea fiind, astfel asigurată, în ton cu complexitatea pieselor, interpretate de formații rock sau folk. Oamenii poartă blugi, și plete, lucru oarecum neașteptat la nici 14 ani de la înăbușirea revoluției de la Budapesta.
Lungmetrajul urmărește, practic, povestea de dragoste a fetei de la spațiile închise, decrepite, cenușii, ale întreprinderii și blocurilor înconjurătoare, până la colinele blânde, pastorale, unde actorii și cântăreții ambulanți își organizează turneele. La unul din periple nimeresc până și într-o tabără de sculptură, purtați de nelipsitul vehicul cu accente hippie:
Fig. 3 – rufe la uscat, arbori, chitări
Sincer, îl recomand, pentru că este un lungmetraj luminos, optimist, delicat, care abordează teme precum inadaptarea și spiritul revoluționar al tinerilor, generația beat, independența femeii, căsătoriile aranjate, rolul familiei sau raportarea la autoritate, mai ales într-o societate poststalinistă precum cea maghiară din anii 70. Și, ca un bonus de final, o să redau un fragment de cântec, cu versuri oferite de subtitrarea în limba engleză:
down in the valley lived a girl
she was an orphan and lonely
but her heart was as white as snow
after long wandering
a vagabond passed by
his torn shirt and shoes
were accompanied by the sound of a flute
Ciprian Baciu 