Politică #4: Timișoara în default caloric

A doua zi în frig, clădirile încep să înghețe, iar eu simt nevoia să sistematizez și să detaliez pe blog cele câteva comentarii pe care le-am postat pe Facebook. M-am trezit inclusiv cu o doamnă care mi-a trimis niște linkuri energetice, cu îndemnul să fiu mai rezervat în a-l ataca pe Fritz, ca să nu contribui la răspândirea răului în lume. (?)

Ca să fie lucrurile clare de la bun început, am trei ani de experiență în administrație publică, în calitate de administrator financiar la o instituție publică de prim rang. Nu detaliez, nu e cazul. Oricum ar fi, vorbesc în deplină cunoștință de cauză despre ce presupune să faci administrație publică în România. Spre deosebire de mulți aventurieri din USR care s-au trezit îndrugând verzi și uscate (îl trec pe listă și pe exaltatul de Andrei Caramitru) fără să fi făcut, în prealabil, măcar o zi de administrație.

Și ca să fie și mai clar de ce voi vorbi despre proasta gestionare a lucrurilor marca USR, am demisionat din acest partid pe data de 25 iunie anul curent, după ce am fost mai bine de patru ani membru, din care unul ca Trezorier al USR Timișoara. În niciun moment nimeni, dar absolut nimeni din acest partid n-a considerat necesar să mă consulte în vreo problemă de administrație, să mă întrebe de sănătate, să-mi ceară un sfat, o părere măcar. Nimic. Zero barat. Și-acum ieșim panseluțe la televizor și ne turnăm cenușă în cap, cât de nedreaptă și rea e lumea că ne-a găsit pe noi, Dominic Samuel Fritz, drept țap ispășitor.

Știam că lumea este perversă și rea încă de la maestrul Nicolae Guță, nu trebuia să ne-o mai repete Dominic în prime-time.

Și mai știm că acela care seamănă vânt culege furtună. De mai bine de un an USR-ul defilează pe un cal alb de elitism închipuit, cine suntem noi, fecioarele politicii românești, împrăștiind aroganțe în stânga și-n dreapta. Și-acum te miri că nu te mai ajută nimeni din partidele vechi, te miri că îți sunt închise toate ușile, iar furnizorii de gaz își permit să joace cu tine alba-neagra, de parcă ai fi o frunză-n vânt, nu ditamai Primarul Timișoarei, chemat acum câteva luni la negocieri și consultări pentru formarea Guvernului României.

În așa hal a golit de conținut acest aventurier care răspunde la numele de Fritz demnitatea de Primar al Timișoarei.

Prietene, aveai o sumedenie de tehnici și tactici la îndemână pentru a preîntâmpina acest default caloric al orașului, de la o mai înțeleaptă alocare bugetară a sumelor până la operațiuni de lobby sau, de ce nu, de pichetări preventive ale instituțiilor statului. Făceai greva foamei, coalizai cele aproape 30 de orașe aflate în situații similare, plângeai, implorai, amenințai, sunai în Germania, sunai la ruși, dar nu-ți înghețau copiii în spitale sau la terapie intensivă. Că de-aia ești primar, mămicule, de-aia faci administrație, să rezolvi situații de criză, să acoperi urgențe, să dregi, să cârpești uneori, să repari pe fugă, să improvizezi, să… reziști, dar, vai, cum și-a pierdut sensul și semnificația acest verb, acum, la șase ani de la Colectiv.

Măcar pentru simplul fapt că tu ai fost primul din cele aproape 30 de orașe cu probleme la termoficare intrat în default și tot se vede din avion că ești un aventurier și un incompetent, domnule Dominic Samuel Fritz. Nu te-am votat în competiția internă din USR, te-am mirosit încă de pe-atunci și nu regret niciun moment alegerea făcută, de a nu legitima aventura și un videoclip de prezentare cu zâmbete pline de aparentă bonomie drept bilet pentru înalta demnitatea de a fi Primar al Timișoarei.

Revenind la prestația catastrofală a USR-ului în ceea ce privește Guvernarea României, răul major a fost făcut la mânărelile cu listele parlamentare, când Barna, alt aventurier, a girat scoaterea de pe listă a unor oameni reprezentativi pentru mișcarea civică pe care s-a întemeiat USR-ul. Mihai Goțiu este primul care-mi vine în minte, am încercat atunci să sun șefuleți de pe la USR să le explic că dacă scoți în decor un om ca Goțiu întorci, practic, spatele celor care au făcut activism de mediu. Avertismentele mi-au fost ignorate. Sau nu mi s-a răspuns, pur și simplu, la telefon.

Momentul acela de impostură marca Barna a dus USR-ul de la peste 23% la europarlamentare la prestația jalnică și la fel de jalnica reprezentare din Parlament. Cu 15% n-ai cum să schimbi România, exaltaților care nu faceți decât să arătați, arțăgoși, cu degetul în stânga și-n dreapta. Da, mă iau de voi, vă scot ochii și vă reproșez aceste lucruri vouă, salvatorilor, pentru că în voi mi-am pus speranța și cu mine atâția oameni care au înghețat pe la proteste. Am crezut în voi până-ntr-acolo că am devenit membru de partid. Am vorbit la pereți. Și de-asta sunt, acum, atât de supărat pe tine, USR.

Pentru că, la 15%, trebuie să-ți vezi de lungul nasului. Și să schimbi, puțin câte puțin, în aria ta de responsabilitate. Să negociezi, să înduri uneori, să ai abordări inteligente, să cauți, în primul și în primul rând, soluții. Eu asta fac de trei ani de zile și asta am să fac în continuare. Găsesc, zi de zi, soluții. Sigur, rezultatul nu este la fel de spectaculos precum falsele scrieri la laptop ale domnului Barna, dar, na, nu toți avem iscusința în impostură a domniei sale.

Cunoaștem cu toții metehnele și inerția partidelor vechi, însă am văzut de atâtea ori că, supuse unor presiuni inteligente, sistemele se pot îmbunătăți. Harța perpetuă, aroganța, arțagul, eternele disculpări și arătatul cu degetul nu duc nicăieri. Ba da, la o țară în colaps și la falimentarea unui oraș de elită cum este Timișoara. Pentru care USR-ul, cu fronda distructivă din aceste săptămâni, are o mare parte de vină.

Notă: caloriferul este luat aiurea, de pe net. Oricum, cele din viața reală nu ne mai folosesc la nimic.