Home

Am dat peste această carte oarecum spontan, în timp ce survolam secțiunea de poezie de la librăria timișoreană Două Bufnițe. Recunosc, m-a atras cromatica vie a cotorului, roșul iese mereu în evidență. Am răsfoit-o și m-a cucerit.

Apărut în 2019 la Editura Nemira berlin­-ul Kristei Szöcs se încheagă în jurul unei structuri inovative, în care versul alb alternează cu miniconstrucții specifice poemului în proză. Printre rânduri sunt strecurate capturi din videoclipuri postate pe Youtube, astfel încât poți parcurge poezia Kristei Szöcs cu un playlist de toată frumusețea pe fundal.

Recursiv, ca o mantra, întâlnim noi și noi puncte de plecare într-un autoportret care se asamblează, într-un final, precum piesele unui puzzle: sunt un om al exceselor rostește deseori poeta despre sine, ca într-o formulă aparținând alchimiei.

Fără să emit pretenția unei categorisiri exhaustive am identificat și eu câteva. Astfel, avem de-a face cu:

Excesul relațional

sunt un om al exceselor în relații. când ies cu cineva, indiferent că e doar apropiere, vreau să fim împreună zi și noapte (pag. 8). Senzațiile, gesturile, proximitatea tactilă sunt minuțios arhivate, sisteme autodefensive devenite agende // care notează orice detaliu afectiv (pag. 9)

Excesul rațional

sunt un om al exceselor pentru că tot ce gândesc este gândit de încă o mie de ori și tot de o mie de ori îmi cer scuze pentru gândurile mele (pag. 10). Inadaptarea, fie că este mentală, chinestezică sau spațială, se cere decantată, anulată, dizolvată pe zidurile peste care s-au întins versiunile // îmbunătățite ale prietenilor (pag. 11). Starea de epuizare ce urmează, inerent, unui asemenea exercițiu de tensionare perpetuă anticipează reîntoarcerea la purificarea ludică: vreau creierul meu să fie mai gol decât pușculița unui copil de zece ani (pag. 10).

Excesul maniacal

fac plimbări lungi. merg la cât mai multe concerte (…). privesc tinerii introvertiți cum își manifestă violența (pag. 29). Starea de observare febrilă a sinelui se extinde, astfel, cu necruțătoare obiectivitate, asupra celor din afară. Este anticipată o fotografiere la scară telescopică a intimității, cu delicatețea cronică a inadaptatului. Indiciile țin de gesturile protagoniștilor, de limbajul trupului, de replici neintenționate, lucruri care, de obicei, scapă, disimulări ratate, nuanțe care se cer înregistrate cu acuitate. Din acest punct de vedere alăturările pot părea redundante, însă suprapopularea senzațiilor se realizează, finalmente, într-un spațiu domestic, atrăgând:

Excesul artificial

nu am încercat niciodată un drog puternic, dar îmi place să mă uit la filme cu tineri care fac asta (…). aerul cald din cameră și iubirea (pag. 32). Lentila își refuză interacțiunea directă cu efectul eliberator al luminii. Observatorul apelează la resorturi indirecte, transmisiile sinaptice fiind deturnate, încetinite sau accelerate după bunul plac al fotografului ambulant. Drogul, substitut pentru intimitate, devine un corolar al pierderii și renunțării, refugiu antropic: sunt în germania și încerc să-ți găsesc înlocuitor. băiat pasionat de muzică cu care povestesc despre rearmonizare și ritmuri, despre bisexualitate și puțin, foarte puțin, literatură (pag. 48). Invariabil, vidul se cere umplut de o altă formă a excesului, și anume:

Excesul existențial

am fost la dachau pentru că sunt un om al exceselor. am trecut prin camera de gazare (pag. 48). Exercițiul de fotografierea domestică se refugiază, consolator, într-un spațiu al dezintegrării organice,  ca un corp de mort devenit obiectul cu care asociezi o persoană (pag. 48). Obiectivarea încetează, formă supremă de paralizie a spiritului. Însoțitor, la bordul unei nave spațiale pentru neputincioși, excesul cromatic (dincolo de roșul aproape țipător al copertei, formulele magice ale Kristei Szöcs sunt îngroșate în pagină, ca un fel de stridență asumată, pe care n-am mai reprodus-o în citări pentru că ar fi concurat cu propria asamblare vizuală a recenziei), alături de excesul muzical. Acesta din urmă îmi pare inserat într-o dinamică fină, de seducere a cititorului. Astfel, piesele din playlistul reconstituit pornesc de la sentimente contradictorii ale iubirii (cover Love will tear us apart, The Cure), pentru a sfârși într-o declarație fără echivoc de ură (I hate you, Frank Carter & The Rattlesnakes).

Krista Szöcs nu se sfiește să  apeleze și la excesul cantitativ în lumea aceasta muzicală ce îi individualizează, de sine stătătoare, volumul (construcție, iarăși, aparent superfluă, însă până și redundanța poate fi o formă de exces). Piesele, de obicei scurte și la obiect, cunosc în acest parcurs fonetic și inserții punctuale, precum Excess, Tricky, pentru a ne trezi, într-un final, cu  ditamai albumul God Is An Astronaut încapsulat în printscreen de Youtube, cu avertismentul autoarei: acest album. în întregime. fără definiții. fără exemple. cu aură (pag. 64).

La finalul călătoriei poetice la care ne invită, vizual și muzical, Krista Szöcs, excesele marchează refuzul individual de conformism și dizolvare într-o lume a senzațiilor artificiale, contrafăcute. Căutarea intimității se transformă, astfel, într-o expediție solitară, o aventură a spiritului înțeleasă ca formă sofisticată de protest. berlin-ul, spațiu al refugiului, regrupării, regenerării și regăsirii, devine doar o scuză, un pretext, un… substitut, deoarece, rămânând la cuvintele autoarei, câmpul singurătății este, cu siguranță, cel domestic (pag. 35). Fără alte definiții sau explicații suplimentare.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s