Jurământul fără formulă religioasă

Aflăm din ediţia electronică a ziarului Gândul, din 20.12.2012, că deputatul Remus Cernea a optat pentru jurământul de investitură fără formulă religioasă. În loc de a pune mâna pe Biblie, dl. Cernea a pus mâna pe Constituţie, iar în loc de a cere ajutorul lui Dumnezeu, dl. Cernea a invocat onoarea şi conştiinţa.

Este interesantă atitudinea domnului Cernea, cred că îl va face destul de impopular printre mulţi români. Până la urmă, curajul unei asemenea atitudini poate va scutura puţin creştinismul, adeseori formal, al multor compatrioţi. Să nu uităm că în Palatul Parlamentului crucea este la loc de cinste, deşi multora nu le inspiră teamă atunci când pun la cale tot felul de miş-maş-uri de hăcuire a naţiunii.

Curioasă este şi instituţionalizarea jurământului, mai ales al celui cu formulă religioasă. Dacă ne uităm în Evanghelii (spre exemplu Evanghelia Sfântului Apostol Matei, capitolul 5, versetele 33-37), Hristos nu recomandă jurământul. Marele nostru învăţător ne spune că ideal şi suficient este da-ul sau nu-ul nostru. Ca şi creştini, cinstea şi integritatea noastră ar trebui să fie atât de mare, încât un simplu da sau un simplu nu ar fi suficiente. Fără contracte, fără parafe, fără ştampile sau alte artificii. Cred că am avea o lume mai bună, populată cu asemenea români. Iar dacă domnul Cernea (indiferent de opţiunea sa religioasă) se va dovedi un astfel de român, atunci bine ar fi să îl vedem şi la alte asemenea jurăminte de investitură. În cele de urmă, faptele de cinste şi de onoare sunt pe placul Mântuitorului mai mult decât declaraţia “Doamne! Doamne!”, urmată apoi de o cocină de nelegiuiri.