De ce voi ieşi în stradă, pentru oprirea legiferării traseismului politic:
-dialogul instituţional sau social a fost epuizat, în relaţia cu un partid politic (P.S.D.), care a promis înainte de alegerile parlamentare că se opune exploatării cu cianuri de la Roşia Montană, după care a făcut totul pentru a crea cadrul legislativ care să permită derularea acestui proiect distructiv şi păgubos pentru România;
-când un partid politic câştigă alegerile cu un plan de guvernare ce vizează interzicerea exploatării gazelor de şist prin fracturare hidraulică sau interzicerea mineritului cu cianuri, apoi se comportă diametral opus, favorizând şi stimulând dezvoltarea de asemenea proiecte, voturile câştigate astfel au fost obţinute prin minciună, prin excrocherie;
-traseismul politic exte o plagă ce a cangrenat din temelii instituţii fundamentale ale democraţiei, cum este cazul Parlamentului; acest fenomen trebuie descurajat, până la anihilarea lui totală – intenţia manifestată de către P.S.D. de a reveni la aceste practici, nu poate decât să adâncească România în mocirla morală din care vrem cu toţii să ieşim cât mai repede;
-în cazul traseismului politic, nu mai este predominantă voinţa alegătorului, ci interesele obscure ale partidelor politice, dintre care unele dau senzaţia că s-au format mai degrabă în vederea comiterii de infracţiuni, decât pentru administrarea României;
În contextul argumentelor de mai sus, protestul din 31 august 2014, ce va avea loc în Timişoara, în Piaţa Operei, cu începere de la ora 16.00, este intenţionat a fi un PRIM SEMNAL DE ALARMĂ la adresa Puterii politice, în sensul că ar face bine să se limiteze, în goana disperată după voturi prezidenţiale, la acele acţiuni care nu aduc atingere democraţiei şi statului de drept.
Protestul este unul spontan, pentru că nu poţi avea o replică ce presupune organizare temeinică, la genul acesta de blitzkrieg anti-instituţional, practicat de P.S.D. În funcţie de numărul şi viziunea participanţilor, vom decide viitoarele acţiuni de protest. De aceea sunteţi aşteptaţi în Piaţa Operei, ca un test de verificare al civismului timişorean.
Protestul este unul apolitic, al societăţii civile. El este expresia celulelor de rezistenţă civică închegate după protestele din toamna trecută. Nu are în spate vreun anume ONG sau vreun anume partid politic. Nu are vreo ierarhie. Nu are lideri.
Protestul nu este îndreptat împotriva unui anumit partid politic. Dacă oricare alt partid în afara P.S.D. ar fi iniţiat o Ordonanţă de Urgenţă similară, reacţia noastră ar fi fost aceeaşi – de sancţionare, în stradă, a derapajelor anti-democratice.
Dat fiind că nu a fost timp fizic pentru notificări, duminica aceasta ne vom limita la a trage un semnal de alarmă, în limitele permise de libera asociere a unui grup de persoane pentru a discuta problemele ţării din care fac parte. Acest lucru, pe domeniul public, ne este permis de sângele curs pe treptele Catedralei, în 1989. De aceea nu vom avea pancarte, bannere sau portavoci. Personal, voi veni cu un mesaj scris, mă voi poza cu acesta şi îl voi difuza în mediul online. Vă sugerez să faceţi la fel – astfel vom putea transmite politicienilor, presei, cunoscuţilor noştri că sancţionăm orice fel de acţiuni anti-democratice, că suntem vigilenţi cu privire la orice atacuri ce vizează distrugerea statului de drept.
În faţa oricărei agresiuni, în faţa oricărui abuz, este datoria noastră să semnalăm aceste lucruri ce au implicaţii civice. Asemenea iniţiative au avut loc în Timişoara în mai multe rânduri, în ultimii ani. Iată câteva la care am participat:
A. Marş de protest împotriva extragerii gazelor de şist prin metoda fracturării hidraulice, Piaţa Unirii, 04.04.2013;
B. Acţiune de tip occupy în Piaţa Unirii, 14.09.2013, în vederea opririi mineritului cu cianuri la Roşia Montană; în Piaţa Unirii a funcţionat o tabără de rezistenţă din luna septembrie până în luna decembrie, unde am avut şi un punct de informare, am strâns semnături pentru petiţii şi am informat cetăţenii cu privire la efectele distructive ale mineritului cu cianuri şi ale fracturării hidraulice;
C. Marş de protest pentru Salvarea Roşiei Montane, Piaţa Operei, 15.09.2013;
D. Poză-protest în Piaţa Unirii, 23.09.2013, în vederea asigurării dreptului nostru la a respira un aer curat;
E. Poză-protest în faţa sediului Continental, 02.11.2013;
F. Protest împotriva exploatării gazelor de şist prin metoda fracturării hidraulice, Piaţa Operei, 06.04.2014.
Au avut efect toate aceste acţiuni (unele întinse pe mai multe luni) pe care şi societatea civilă timişoreană le-a organizat în ultimii ani? DA! Legea cu dedicaţie pentru distrugerea Roşiei Montane nu a intrat în vigoare, fabrica de cauciuc pregăteşte o investiţie masivă în purificarea deşeurilor pe care la diseminează cu noşalanţă în aerul nostru, iar peste tot în judeţul Timiş, sătenii afectaţi de firmele care vor să prospecteze hidrocarburi abuziv, fără acordul lor, ne solicită tot mai des ajutorul în ceea ce priveşte drepturile pe care le au de a se opune acestor practici aflate la limita legalităţii.
De aceea mă veţi găsi duminică în stradă! Şi chiar dacă traseismul se va legifera, chiar dacă la Roşia Montană vom avea cianuri, iar la Buziaş în loc de apă minerală vom bea arsenic, chiar dacă neobosiţii noştri cauciucari ne vor asfixia cu zile, personal voi putea urca în fiecare zi scările Catedralei (spre a mă ruga pentru sufletele acestor siniştri lacomi de bani şi de putere), senin şi liniştit, fără să-mi fie ruşine că picioarele mele vor păşi pe lângă sângele care s-a scurs atât de scump acum 25 de ani.
Iar ceea ce nu a putut ucide Ceauşescu în 1989, nu vor putea omorî în 2014 cei ce visează refacerea Partidului Unic şi a Iubitului Conducător: dreptul şi dragostea românilor pentru o democraţie reală!
Ciprian Baciu 