Cred că pentru orice om pasionat de literatura fantasy, muzica medievală reprezintă un domeniu de interes. Am reușit astfel să ajung la una din serile de muzică din cadrul Festivalului de Muzică Veche Timișoara, aflat la a IX-a ediție.
Îmi mărturisesc din start profunda necunoaștere în ceea ce privește muzica simfonică. În afară de câteva piese de Mozart și soundtrack-urile de la Looney Tunes, îs praf. Mi-am ales o seară în care se cânta și la violoncel, pentru că m-am îndrăgostit de violoncelul de la Game of Thrones…
Am ajuns la ora 20.00 la Biserica Evanghelică Luterană de la Punctele Cardinale. Sala arhiplină, am găsit loc undeva mult în spate, dar a fost ok, pentru că m-am putut ridica în picioare ca să văd instrumentele mai bine, fără a deranja zidul din spatele meu.
Ieri au fost lucrări de Joseph Haydn, sub egida “Barytonul la curtea Prințului Esterhazy”. Astfel am aflat și eu diferența între bariton (persoană) și baryton (un instrument medieval deosebit de interesant, care a făcut obiectul lucrărilor lui Haydn).
Senzația de imersie în echilibrul și frumusețea unei lumi care nu cunoștea mizeriile actuale (distrugerea ecosistemelor, lăcomia ucigătoare a omului, poluarea infectă), s-a dovedit a fi un pansament excelent. Am ieșit de la această seară de muzică veche nu neapărat mai deștept, dar cu siguranță cu sufletul mai curat, cu mintea mai limpede și cu inima ușoară și liberă de zgomotul supărător al lumii contemporane.
Ciprian Baciu 