Din câte am înțeles și eu citind Noul Testament, Dumnezeu nu îngrădește libertatea omului, iar puterea Duhului Sfânt în om se manifestă plenar atunci când omul este liber să Îl aleagă sau să Îl respingă. Compozitismul social predicat de Hristos și de către apostoli, cu corolar direct în ideea revoluționară a separării statului de religie, plus principiile pe care s-a construit libertatea religioasă în America, mă conduc înspre a crede că este un lucru bun construirea acestei moschei din București.
În primul rând pentru că pe musulmani îi vom convinge de adevărul imuabil al creștinismului prin puterea dragostei și a jertfei, nu interzicându-le să își practice credința (dacă ar fi să aplicăm același raționament al coerciției, nu ar trebui să există un zid de biserică neoprotestantă în România).
În al doilea rând pentru că ar fi bine să fim receptați în continuare în lumea islamică drept un spațiu al toleranței (sunt convins că o astfel de moschee ne-ar salva de multe tentative de atacuri teroriste).
În al treilea rând, ar fi un exemplu superb al superiorității creștinismului: în vreme ce în atâtea țări musulmane creștinii sunt prigoniți, într-o țară creștină se poate ridica o moschee monumentală. De ce – pentru că o religie întemeiată pe toleranță, frumos, bine, adevăr nu are niciun complex de inferioritate și nu are niciun motiv să îngrădească manifestarea unui alt sistem religios.
În al patrulea rând, pentru că am crescut în Dobrogea alături de prieteni musulmani și pot spune că sunt niște români admirabili, care și-au însușit pe deplin valorile spațiului unde trăiesc.
În al cincilea rând, vizitez anual minaretul moscheei din Constanța, care oferă o vedere minunată asupra portului – moscheea a fost construită sub patronajul Regelui Carol I. Dacă un astfel de Rege binecuvântat pentru România a susținut ridicarea unui monument superb de arhitectură (pentru că asta este în definitiv moscheea din Constanța), nu văd de ce noi ne-am opune. Sincer, asta este părerea mea, scuze dacă deranjez pe cineva.
În al șaselea rând, ar fi cea mai frumoasă dovadă a faptului că lăsăm în urmă secolele de războaie cu turcii, că sperăm împreună la o lume a păcii, a frumosului, a libertății religioase, în care fiecare este liber să Îl caute și să se lase căutat de Dumnezeu așa cum crede de cuviință. Ar fi o dovadă superbă a faptului că binele învinge violența, ar fi o împlinire a sfaturilor Mânturitorului de a birui răul prin bine, El care a scos biciul coerciției o singură dată, pentru a alunga vânzătorii din Templu, nicidecum pentru a dărâma altarele idolilor. Invitația Lui a fost de a dărâma aceste altare idolești în inimile noastre…
Ciprian Baciu 