Să speri sau să accepți în continuare că țara asta va fi administrată responsabil de un guvern menținut la putere cu niște curvari politici, echivalează cu dorința unui om de a găsi dragostea pe platourile de filmare ale unui film pornografic.
Nu văd să existe nicio diferență între actorii unui film XXX care imită extazul erotic sub lumina reflectoarelor și politicienii care mimează guvernarea și participarea democratică la televizor. Căci ce poate fi mai anti-democratic decât menținerea la putere cu ajutorul unui grup dubios de curvari politici, care își vând disponibilitatea politică pentru tot soiul de aranjamente ascunse în budoarul combinațiilor dâmbovițene? Cum este posibil să avem premier (fie și interimar) un individ care nu a participat sub nicio formă la votul democratic, un personaj care păstorește o adunătură de indivizi ce nu au nicio legitimitate, nicio responsabilitate, niciun grup de alegători în spate, nicio clasă socială sau comunitate căreia să îi dea socoteală cu privire la activitatea parlamentară?
În septembrie 2014 ieșeam în stradă pentru stăvilirea traseismului politic. A fost unul dintre cele mai interesante proteste la care am luat parte ca activist civic și de mediu: am participat trei persoane în Piața Operei din Timișoara. Cei de la presă erau mai mulți ca noi. Efectele perverse ale ordonanței traseiștilor sunt cunoscute: două luni mai târziu Opoziția a fost efectiv destructurată în județele din sudul țării, făcând astfel imposibilă contracararea mârlăniilor care au adus actualului premier sute de mii de voturi dubioase. Norocul nostru a stat în diaspora, care a generat acel val de furie constructivă, manifestată în exprimarea votului democratic.
Am contemplat candelele aprinse în Centrul Timișoarei în memoria sufletelor celor uciși de corupție, cu speranța că va fi a treia toamnă în care România o va rupe decisiv cu trecutul sinistrul al post-comuniștilor aducători de mineri. În 2013 începeau protestele pentru salvarea Roșiei Montane (și ce bine le șade Apusenilor întregi și frumoși!), în 2014 a fost nevoie de zgomotul străzii, propagat pe rețelele sociale, ca impostura să fie trimisă la plimbare (măcar puțin, prin Dubai). 2015 ar putea aduce toamna în care să concediem anticipat (deși atât de târziu!) niște panglicari cu escortele lor politice cu tot. Și, da, să interzicem pe veci traseismul politic. Adică să începem, în sfârșit, să lucrăm la cauze, nu să sfârșim iarăși prin a combate doar efecte acute, și aceasta numai atunci când simțim că însăși ființa națiunii noastre este pusă în pericol.
Unul dintre cele mai negre momente al istoriei s-a petrecut în timpul unei cruciade, când apusenii au jefuit Constantinopolul, așezând pe Tronul Patriarhal o femeie ușoară. Noi câtă vreme vom mai accepta acest afront, ca viitorul nostru să fie aranjat, negociat și călărit de tartorul celor care fac trotuarul politic în țara asta?
Prin rănile psihice pe care le creează, pornografia poate duce la singurătate; în forma sa nocivă extremă, pornografia poate duce la suicid. Până când ne vom mai sinucide ca nație, fraților, acceptând să ne fie administrate destinele de către niște curvari politici?
Ciprian Baciu 